Lotul de casă pe care urma să fie construit Palatul Prushinovszky i-a aparținut, inițial, fabricantului de cărămidă Josef Kunz. Suprafața lotului era de 206 stânjeni pătrați, pentru care Kunz a plătit primăriei suma de 4.343 coroane. Terenul va ajunge ulterior în proprietatea lui Franz (Ferencz) Prushinovszky, un comerciant de origină cehă care, împreună cu soția sa, Magolda, conducea un atelier de blănuri, piele și alte materii prime.
Conform unui registru comercial de adrese din Pesta din 1867-1881, Pruschinovsky este listat ca membru în consiliul de conducere al companiei Temesvarer Aktien Fabrikshof, societatea care a înfiinţat Fabrica de Bere din Timişoara, în 1868. În acelaşi registru, el apare şi ca membru în consiliul de conducere al Băncii Comerciale Timişoara (Temesvárer Gewerbebank. Act).
Imobilul construit în zona fostului Vorpark nu era primul, Franz Prushinovszky și soția fiind deja proprietarii mai multor clădiri din Cetate. În 4 august 1892, Franz (Ferencz) Prushinovszky obține o autorizație de construire pentru o casă de locuit cu două etaje la stradă, aceasta fiind finalizată după mai bine de un an, la 23 octombrie 1893, când este emisă și autorizația de locuire.
În timpul cercetării în teren întreprinse cu scopul publicării acestui număr al revistei Heritage of Timișoara, am descoperit că pardoseala din casa scărilor Palatului Pruschinovsky este realizată exclusiv din lemn. Este un detaliu nemaiîntâlnit până acum de echipa noastră, prin care putem trage concluzia că această clădire fost construită cu soluții cât mai puțin costisitoare și strict din rațiuni financiare (pentru a fi închiriată). La începutul secolului al XX-lea, proprietar al clădirii era János Horváth. Această informație rezolvă, în sfârșit, misterul monogramei compuse din literele „H” și „J” de pe portal. O parte a clădirii este vândută de Paula Horvárth, în anul 1907, lui Mihály Konrád, cu suma de 62.000 de coroane.