Casa Károly Kiss

În 1910, primăria Timișoarei decide să vândă lotul de casă de 394 de stânjeni pătrați (circa 1300 mp), situat “între casele lui Karl (Károly) Kunz și malul Begheiului”, inginerului orășenesc Károly Kiss. Tranzacția s-a efectuat la prețul de 55 de coroane/stânjen pătrat, cu condiția ca acesta să construiască aici, în decursul următorului an, doar imobile cu locuințe de închiriat având 2 etaje. Astfel, din 1911 apar cele două palate de raport Kiss, care astăzi se întind între Splaiul Nistrului și strada Prof. Dionisie Linția.

Ambele imobile sunt opera cumnatului lui Károly Kiss, celebrul László Székely, arhitectul-şef al oraşului Timişoara (în perioada 1903-1922). Mai mult decât atât, toate cele patru clădiri care astăzi formează cvartalul aflat la intersecţia dintre Splaiul Nistrului, Str. Prof. Dionisie Linţia şi Bulevardul 3 August 1919, respectiv Palatul Băile Neptun (fostul Palat Hungaria, Palatul Nobel) au fost proiectate de același birou de arhitectură.

Casa de raport a văduvei Székely (mama arhitectului László Székely: autorizația de construire emisă la 8 martie 1911, autorizația de folosire la 24 octombrie - după numai șapte luni și jumătate) a fost realizată în stil anilor 1900 (curentul Secession), cele două palate Kiss într-o factură plastică apropiată de acesta, iar Palatul Neptun în Secession maghiar. Clădirile au fost ridicate pe terenul fostului Depozit erarial de lemne din Fabric, desfiinţat la 1906, şi au reprezentat ultimele clădiri ridicate pe Liget ut (astăzi Bulevardul 3 August 1919), care marchează accesul monumental în cartierul Fabric.

Înainte de construirea actualului palat, Károly Kiss locuia într-un imobil situat pe strada Anton Pann (în trecut Pava utca) din Fabric, unde soţia sa, Éva, administra un salon de înfrumuseţare pentru femei.