Am întâlnit-o pe doamna Dușița G. într-o după-amiază călduroasă tare, în care dânsa mergea spre parcul Regina Maria din Fabric. Ne-am așezat pe o bancă și ne-am bucurat de câteva minute de povești.
Doamna G. s-a mutat în Fabric de curând, din centru. „Am locuit 42 de ani acolo, într-un bloc mai mare (...) acolo unde a fost Comitetul de Cultură, unde este Banca Transilvania la ora actuală. Foarte frumos și foarte mulți ani. Mi-a plăcut foarte mult centrul”.
Cu Fabricul s-a obișnuit încet: „La început nu mi-a prea plăcut, că eram obișuită în centru. Adică, în Fabric oricum am lucrat, la Cooperativa Progresul. Din 35 de ani, 30 i-am lucrat în zona asta. Pe parcurs m-am obișnuit. Dar și acuma am obiceiul de a nu plăti facturile aici, în Traian. Mă duc în centru. Mă plimb. Cu toate că destul de greu, mă dor picioarele, am probleme de sănătate, dar până în ultima clipă trebuie să te lupți pentru viață. Oricum e o luptă. Este şi foarte multă ambiție. Puțină lume are atâta ambiție câtă am avut eu în viața asta.”
La Progresul, doamna G. a fost contabilă. Își amintește apoi că „la colț pe Neculuță era o unitate de rame care era a noastră, a Cooperativei Progresul. Acum este doar o ruină, nu mai e nimic. S-a mutat cu câteva case mai încolo.”
Doamna G. nu-și aduce aminte prea multe din Fabricul de demult: „Piața Traian nu-mi aduc aminte să fi fost piață. De când mă ştiu tot în Badea Cârțan era piață. Sau prea puțin am umblat pe aici. Eram legată de 700, îmi plăcea zona, era aproape şi Bega. Întâi locuiam în clădirea unde era Bega mică. Acum e Bega Mare. Înainte era doar alimentară jos. Şi nu-mi plăcea aici nimic. Dar să ştiți că în viață totul e şi obişnuință.” Dar în contextul Timișoarei - capitală culturală europeană în 2021, se bucură că „totuşi, s-a mai amenajat câte ceva. Îmi place cum arată Piața Libertății, zonele pietonale. (...) Îmi place cum arată. Foarte mult mi-a plăcut de 1 mai, am fost să vād expoziția de flori; mi-au plăcut aranjamentele care erau, umbreluțele de pe Alba-Iulia.”
Ne-am dorit să știm dacă, din perspectiva dânsei, atmosfera animată a centrului ar putea să ajungă în Fabric, dar lucrurile se mișcă încet: „Una dintre agentele de vânzări de imobiliare a zis că şi aici, în Traian, în 4-5 ani o să fie frumos. Dar, nu se întâmplă, foarte greu se întâmplă. Uitați-vă câte ruine sunt pe Dacilor. Sunt case care sunt intenționat devastate. Ca să ajungă pe mâna unora care ştiu să profite.”
Zona preferată a doamnei G. din Fabric este strada Zlatna, pentru că „e şi mai curat, multă linişte”. Acolo unde locuiește acum i se pare că oamenii „sunt foarte răi, n-ai cu cine să vorbeşti, n-am nicio prietenă, n-am pe nimeni. Şi oricum nu-mi place să primesc prea multă lume necunoscută în casă, e uşa încuiată non-stop. Mi-am numărat pe degete prietenele foarte bune, am vreo 4-5, mai multe nu, şi zic că e suficient.”
Doamna G. ne spune că e vorbăreață, sperăm să o mai găsim în parc să schimbăm câteva povești. Între timp, îi vom pune o vedere cu Fabric în poștă, în speranța că îi va îndulci gustul cartierului.