Doamna Hajnalka G. ne-a primit într-un hol spațios, cu doi câini pe cât de frumoși, pe atât de protectori cu teritoriul lor. Locuieşte în Fabric dintotdeauna. „Aici, la Biserica Romano-Catolică Millenium, m-am botezat. Aici m-am căsătorit... și aici trăiesc. Nu cred că aș putea să mă duc în altă parte, sincer… ” Când avea 14 ani, s-a mutat din Piața Romanilor pe Bulevardul 3 August 1919. S-a gândit să vândă apartamentul în care locuiește, dar, după cum ne-a spus, nu a lăsat-o sufletul să se despartă de acest loc. Deși sunt „termopane și plastic” și „înainte, parcul era mult mai mare”, acest loc înseamnă pentru dânsa ceva special.
Clădirea de pe Bulevardul 3 August 1919 în care locuiește este îngrijită, sunt flori pe holuri, iar pereții nu își arată cicatricile adânci, precum în alte locuri. Doamna G. ne spune că toți locatarii sunt aici de demult. „Când s-au mutat aici, era încă portar. De exemplu, fostul meu beci a fost camera portarului. Deci, beciul meu arată ca o încăpere de locuit, nu arată a beci. O cameră, pur și simplu, cu loc de sobă, pe care am mai aranjat-o noi ulterior.” Apartamentele din clădire nu au scăpat de compartimentarea din perioada comunistă, însă, de-a lungul timpului, unele din ele şi-au recăpătat configurația originală. „Un etaj e un singur apartament. Și acolo,"arătând spre o altă parte a clădirii,“sunt 3 apartamente, unul sub altul, undeva la 150-160 mp fiecare.”
Când se gândește cum era mai demult, spune că era „mai liniște, era așa mai chill totul. Așa, pe old fashion (n.r. de modă veche). Foarte mulți bătrâni; acuma au început să cumpere foarte mulți tineri apartamente în zona asta. Și e mai fain, pentru că e mai mult tineret. Eu când am fost copil, erau foarte mulți bătrâni. În plus, părculețul de aici din față era total schimbat, nu era nimic din ce vezi acum. Acum s-a făcut mult mai frumos. Numa’ că distrug. Rup tot. Deci nu, nu știu cum să-ți zic. De exemplu, astăzi se pun coșurile de gunoi și într-o săptămână efectiv s-au rupt lăteții din ele. Înainte nu se întâmplau chestii din astea.”
Schimbările pe care le-a văzut în cartier sunt multe, unele pozitive, iar altele mai puțin: „De exemplu, în toată clădirea aia unde înainte ne jucam nu mai este nimic. A rămas un singur om. Într-o clădire - să nu mă înțelegeți că într-un apartament, în 2 apartamente - într-o clădire. Deci, s-au schimbat multe chestii, unele în bine. De exemplu, piațeta de aici din fața bisericii s-a schimbat bine. E OK. (...) Dar chestiile faine care se fac, nu se păstrează. De fapt, asta e problema, cel puțin din punctul meu de vedere, asta ar fi cea mai mare problemă. Se fac unele chestii faine, dar nu se păstrează absolut nimic.”
Povestind despre Fabric, doamna G. ne spune că, din păcate, nu a prins prea multe din evenimente care au mai avut loc în cartier, fiind deseori plecată din România. Dar a auzit de ele și se bucură că se organizează. Sunt câteva, însă, pe care nu le ratează niciodată: „O bilă mare albă e că biserica catolică organizează tot felul de concerte și asta-i chiar ceva frumos. Și când mă refer la concerte, mă refer chiar la concerte… Da, da, asta e chiar o bilă mare albă. Că tot mi-am adus aminte de biserică: fac multe chestii pentru copii. Tot felul. Nu știu să-ți zic exact despre ce-i vorba, dar în orice caz erau activități cu copii din ansambluri. De dans, de alte activități. Deci organizează chestii și vor să facă multe lucruri. Nu știu părintele sau cine le ține, dar în orice caz, vor. Au și renovat biserica acum câțiva ani, cred că sunt vreo 2 ani de atunci. Arată foarte bine.”
La clădire, reparațiile interioare le fac proprietarii. „Noi ne chinuim să adunăm bani pentru fondul de rulment de ani de zile ca să facem ceva la fațadă. Uite, că interiorul stă destul de OK. Noi mai vopsim, mai zugrăvim, mai reparăm. Zugrăveală de curățenie. La fațadă nu s-a făcut nimic.” Pentru fațade se strâng, în fiecare lună, bani într-un fond. Din păcate, însă, „noi adunăm bani, oricum nu ne ajung pentru ce vrem să facem, dar nici nu ne întreabă nimeni dacă vrem să facem ceva. Asta ce spun eu sunt doar zvonuri, că am auzit că vrea să pună Primăria jumate, noi jumate. Sau noi un sfert ei trei sferturi. Nu știu să-ți spun, dar încă e doar așa, un zvon. Chiar nu știu dacă se întâmplă ceva, nu ne întreabă nimeni nimic.”
Cu toate lucrurile de aici, doamna G. nu vrea să se despartă de Fabric nicicum. Își dorește însă ca lucrurile să fie puțin diferite. „Cum mi-ar plăcea să fie? Nu știu… ceva vechi și ceva fain. Ceva vechi, ceva nou. Ceva nou, dar să arate vechi. Vreau chiar și o terasă, dar să arate exact ca înainte, asta mi-aș dori. Da, să se facă altceva, dar să fie o continuitate, să respecte spiritul locului.”
Credit foto: Flavius Neamciuc