La începutul anilor 1900, pentru a lărgi Bulevardul 3 August 1919 (Calea Andrássy pe atunci), Primăria Municipiului Timişoara achiziţionează casele având numai parter ale lui Risticz şi Sigmund şi le demolează.

În locul acestora, la 1908, se construieşte clădirea Fondului orăşenesc pentru azil, după planurile arhitectului-şef al Timişoarei, László Székely.

Finalizată în 1909, clădirea are trei fronturi stradale şi două intrări, una din Piaţa Romanilor şi alta din strada Ştefan Cel Mare. La etajul întâi funcţiona aşa-numitul Club de societate din Fabric (Geselligkeitsklub), care, în timpul Primului Război Mondial a cedat spaţiul necesar adăpostirii Liceului Comercial Orăşenesc de Fete. Tot atunci, în alte două locuinţe de la etajul doi a fost adăpostit şi Liceului Comercial de Băieţi.

Palatul este vândut în 1918 directorului general al fabricii “Industria Lânii S.A.” şi, mai târziu, consul al Belgiei la Timişoara, Rudolf Totisz, care redenumeşte imobilul “Palatul Ştefania”, în onoarea soţiei sale. Astăzi, datorită statuilor care reprezintă urşi şi gorile, aflate în partea superioară a etajului al doilea, Palatul mai este numit şi „Casa cu Maimuțe”.

În prima parte a secolului XX, la parterul clădirii, frontonul din Piaţa Romanilor, funcţiona restaurantul cu terasă "Carul cu bere". De asemenea, aici au funcţionat ani la rând magazinul de textile şi galanterie Dénes & Pollak, parfumeria Spierer, magazinul de ghete Schwartz şi, la etaj, o sucursală a Băncii Timişoara, al cărei director era Sigismund Szana.

Ilustraţia artistei Livia Coloji suprinde colţul clădirii aflat la intersecţia dintre Bulevardul 3 August 1919 şi Piaţa Romanilor, unde actualmente funcţionează un bar.