La începutul anilor 1900, pentru a lărgi Bulevardul 3 August 1919 (Calea Andrássy pe atunci), Primăria Municipiului Timişoara achiziţionează casele având numai parter ale lui Risticz şi Sigmund şi le demolează.
În locul acestora, la 1908, se construieşte clădirea Fondului orăşenesc pentru azil, după planurile arhitectului-şef al Timişoarei, László Székely, antreprenor fiind Josef Kremer senior.
Finalizată în 1909, clădirea are trei fronturi stradale şi două intrări, una din Piaţa Romanilor şi alta din strada Ştefan Cel Mare. La etajul întâi funcţiona aşa-numitul Club de societate din Fabric (Geselligkeitsklub), care, în timpul Primului Război Mondial a cedat spaţiul necesar adăpostirii Liceului Comercial Orăşenesc de Fete. Tot atunci, în alte două locuinţe de la etajul doi a fost adăpostit şi Liceului Comercial de Băieţi.
Palatul este vândut în 1918 directorului general al fabricii “Industria Lânii S.A.” şi, mai târziu, consul al Belgiei la Timişoara, Rudolf (Totis) Totisz, care redenumeşte imobilul “Palatul Ştefania”, în onoarea soţiei sale. Astăzi, datorită statuilor care reprezintă urşi şi gorile, aflate în partea superioară a etajului al doilea, Palatul, în stilul anilor 1900 (curentul Seccesion) mai este numit şi „Casa cu Maimuțe”.
În prima parte a secolului XX, la parterul clădirii, frontonul din Piaţa Romanilor, funcţiona restaurantul cu terasă "Carul cu bere". De asemenea, aici au funcţionat ani la rând magazinul de textile şi galanterie Dénes & Pollak, parfumeria Spierer, magazinul de ghete Schwartz şi, la etaj, o sucursală a Băncii Timişoara, al cărei director era Sigismund Szana.
Contribuie cu informații la această clădire!
Scris de Karola Molnar, cu 4 ani în urmă
Buna,
In legatura cu aceasta cladire am auzit de la o doamna ghid de turism o legenda care mie mi s-a parut interesanta si chiar amuzanta in legatura cu statuetele de pe fatada de pe Bulevardul 3 August 1919. Nu stiu sa spun o sursa exacta de unde stia doamna despre aceasta legenda, dar as zice ca merita impartasita.
In 1908 cand s-a construit cladirea ca si Fondul Orasenesc pentru Azil, dupa cum ii spune si numele, banii din care a fost construita au apartinut unor oameni instariti ai Timisoarei de la momentul respectiv. Traditia fiind pe vremurile acelea ca daca cineva investeste in constructia unei cladiri, sa se faca o statueta care sa il reprezinte(si sa fie amplasata pe fatada cladirii), toti cei care au participat cu fonduri pentru constructia acestei cladiri, au vrut sa aibe fiecare cate o statueta ce sa ii impersoneze. Dupa ce au facut cererea catre constructori, cel mai probabil cu mult scandal, acestia au trecut la executie. La final, cand au fost descoperite statuetele, spre stupoarea investitorilor, erau doar maimute si ursi, constructorii considerand ca reprezinta mai bine atitudinea investitorilor decat statui cu fetele lor. Nu sunt sigura despre consecintele acestor actiuni, dar important este ca inca avem statuetele in conditie destul de buna.
Apreciez foarte mult munca voastra in legatura cu acest site si ma bucur ca cineva se ocupa de informarea in legatura cu patrimoniul orasului TImisoara.
Va multumesc,
Karola