Amplasamentul pe care a existat în secolul al XVIII-lea o mănăstire franciscană posedă o bogată tradiție a învățământului, funcționând încă din anul 1806 Școala Normală. La finalul secolului, în urma colaborării dintre arhitecții Jakab Klein și Eduard (Ede) Reiter, se construiește noua clădire a școlii, lucrările fiind finalizate în anul 1893. Edificiul, specific arhitecturii timișorene a sfârșitului de secol XIX, îmbină elemente ale repertoriului clasic, precum pilaștrii de factură corintici și ionici, cu elemente specifice Renașterii. Remarcăm zona centrală a clădirii, evidențiată prin ieșire în rezalit din planul fațadei, decorată cu un edicul neobaroc. În cadrul aceleiași zone, remarcăm că ferestrele capătă un tratament special, ele fiind terminate în arc în plin cintru și flancate de pilaștri angajați. Tradiția funcțiunii educaționale a clădirii se păstrează și astăzi, în prezent fiind una dintre clădirile în care funcționează Universitatea Politehnica din Timișoara.