Până la începutul secolului al XX-lea, pe amplasamentul actualei clădiri exista una dintre cele mai vechi biserici din Timișoara. Construită de Ordinul franciscan între anii 1733-1736, în stil baroc, edificiul va fi demolat în anul 1911, atât din cauza deteriorării structurale, dar mai ales din cauza faptului că se afla în calea unui nou bulevard dorit a se realiza.
În locul bisericii, arhitectul-șef al orașului, László Székely, va proiecta un palat de raport cu 3 etaje, în Stilul anilor 1900, curentul Secession maghiar. Clădirea se remarcă prin turnul de colț puternic decorat, prin jocurile volumetrice ale acoperișului masiv și al frontoanelor, cât și prin ornamente de detaliu, precum micile inimioare care decorează feroneriile balcoanelor. Un alt element definitoriu al clădirii îl reprezintă cele două cartușe cu basoreliefuri, amplasate simetric în raport cu aparatul de acces în clădire de la nivelul primului etaj.
