Povestea complexului sârbesc din Piața Unirii începe la scurt timp după cucerirea habsburgică a Cetății Timișoarei. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, erau deja edificate Biserica Ortodoxă Rasciană și clădirea care adăpostea reședința episcopului ortodox. Construită inițial în stil baroc provincial, clădirea va înfățișa o fațadă istoricistă în secolul al XIX-lea. Însă, cea mai semnificativă modificare va surveni la începutul secolului al XX-lea, când întregul complex va fi mărit și reproiectat în acord cu noile tendințe estetice ale anilor 1900.
În anul 1905, comunitatea obține o autorizație de construire pentru modificarea ansamblului, proiect încredințat arhitectului-șef al Timișoarei, László Székely. Pe lângă supraînălțarea și extinderea clădirii, acesta va propune și o schimbare radicală a aspectului plastic al edificiului. Rezultatul final a fost unul extrem de reușit, clădirea devenind una dintre bijuteriile arhitecturale ale orașului. Imobilul remarcă prin silueta fațadei principale dinspre piață, prin accentele cromatice care evidențiază plastica fațadei: de la dantelăriile cornișelor, la detaliile elaborate ale ancadramentelor ferestrelor, cât și prin prisma aparatului de acces, care impresionează și din perspectivă heraldică.
