Palatul Societății pe Acțiuni de Construcție de Case Széchenyi este imobilul care închide la sud frontul monumental de șase palate de pe latura estică a Pieței Victoriei, toate ridicate între 1910 și 1913 în stilul Secession. În luna octombrie a anului 1911, firma deținută de Antal Vogel obține o autorizație de construire pentru un palat de raport compus din 17 apartamente și 57 de camere. În 1912, societatea pe acțiuni Széchenyi obține autorizația pentru instalarea a două lifturi de marfă și a unui ascensor destinat persoanelor, iar în vara lui 1914 aceeași societate obține o autorizație pentru modificări aduse parterului. În această perioadă, Antal Vogel era directorul Băncii de Credit Agricol din Timișoara, societate pe acțiuni care deținea atât Fabrica de Cărămizi cu abur Herkules, cât și Societatea Széchenyi.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea are o compoziție volumetrică elaborată și o amprentă la sol complexă, cu trei fațade la stradă. Dispunerea acestora deschide spațiul urban al Pieței Victoriei înspre sud, definind direcția către cartierul Iosefin. Aceeași rezolvare va fi preluată după mai mult de jumătate de secol de imobilele de locuit de vizavi, construcții care vor completa spațial zona Pieței Victoriei. Din punct de vedere morfologic, punctele de joncțiune dintre cele trei fațade sunt marcate de două turnuri bogat decorate, dintre care cel dinspre sud domină compozițional întreaga clădire. Cele trei bovindouri monumentale, unite între ele prin șiruri de balcoane, prezintă și ele o relație ierarhică. Cel mai impresionant dintre ele se află deasupra aparatului de acces în clădire, fiind caracterizat atât de dimensiuni superioare, cât și prin o mai bogată decorare plastică. Aici, în cadrul frontonului, vedem un basorelief înfățișând motivul feminin al îngerului, într-o rezolvare plastică specifică stilului Secession. Personajul feminin este reprezentat ținând în brațe un snop de grâu, trimitere directă la funcțiunea Băncii Agrare. Simbolistica este accentuată de restul decorației, în cadrul căreia descoperim alți snopi de grâu și reprezentări ale viței de vie cu struguri. Deasupra frontonului se află un turn încununat de un finial în formă de stup, minuțios decorat cu albine, trimitere la aceeași funcțiune bancară.Poarta de acces în clădire este încadrată de un cuplu de statui (un el și o ea), purtând în brațe snopi de grâu și fructe, simboluri ale unei recolte bogate. Statuile joacă rolul de capitel al celor doi pilaștri pe care sunt șezate, susținând simbolic întreg edificiul.
Cu toate că imobilul prezintă câteva motive decorative antropomorfe și zoomorfe (amintim și vulturii amplasați pe stupii de albine), ornamentația este preponderent geometrică, specifică arhitecturii timișorene din acea vreme. Utilizarea elementelor din vocabularul clasic, precum coloane, pilaștri saufrontoane triunghiulare, este o semnătură a autorului edificiului, arhitectul László Székely, care își avea și biroul de arhitectură în acest imobil. De altfel, tradiția unui birou de arhitectură în Palatul Széchenyi continuă și în perioada interbelică prin intermediul arhitectului Michael Wolf.