În 30 decembrie 1916, are loc la Budapesta încoronarea regelui Austriei Carol al IV-lea și a reginei Zita drept rege și regină a Ungariei. La ceremonie participă și o delegație a orașului Timișoara, formată din József Geml (primarul orașului), Sándor Joanovich și dr. Rezső Menczer. De cel din urmă se leagă și istoria casei situată la intersecția Bulevardului 16 decembrie 1989 și a Străzii Alexandru Odobescu, care începe cu mai mult de două decenii în urmă.
La 26 august 1894, se obține autorizația de construire a imobilului, lucrările fiind terminate în mai puțin de un an. Realizată în stil eclectic istoricist, Casa dr. Rezső Menczer se evidențiază prin decorațiunile de factură neo-barocă, frecvent folosite de către arhitectul Karl Hart, autor al edificiului. Remarcăm în mod special ancadramentele ferestrelor formate din frontoane frânte, având central un element decorativ neo-baroc (laitmotiv stilistic al arhitectului, regăsit pe majoritatea clădirilor proiectate de acesta la finalul secolului al XIX-lea), precum și pilaștrii puternic decorați care flanchează golurile ferestrelor de la parter și ale acceselor.
Clădirea, având demisol, parter și un etaj, prezintă o plastică a fațadei unitară, decorațiunile de factură neo-barocă ornamentând toate cele 3 fațade principale. Aduc plusvaloare clădirii tâmplăriile și mobilierul farmaciei de la parter, precum și ferestrele cu sticlă sablată ale acesteia, prezentând un medalion cu reprezentarea din profil al zeului Asclepios.
Următorul episod important din istoria casei are loc la 2 ani de la finalizarea acesteia, când Valentin Duha decide să mute farmacia Crucea Roșie din clădirea de vizavi (Casa Wendörfer) în casa dr. Rezső Menczer. Povestea farmaciei este de asemenea interesantă. Fondată în 1885, fiind a doua farmacie a cartierului Elisabetin, aceasta a schimbat mai mulți proprietari în decursul anilor. Povestea detaliată a farmaciei, va fi însă prezentată într-un articol dedicat.
La aproximativ 10 ani de la finalizarea casei, în cartea de adrese din Timișoara anului 1906, îl regăsim pe dr. Rezső Menczer indicat ca proprietar al imobilului, având reședința la adresa Hunyady 30 (locuind astfel în aripa casei dinspre Bulevardul Hunyady, actualul Bulevard 16 decembrie 1989). Patru ani mai târziu însă, în cadrul cărții de adrese din anul 1910, acesta apare de asemenea ca proprietar, dar locuind în aripa dinspre strada Holló-utcza (actuala stradă Alexandru Odobescu) a imobilului.
Un alt episod care leagă istoria orașului de casa dr. Rezső Menczer are loc în cadrul Primului Război Mondial, când, din cauza războiului, activitatea Institutului pentru surdomuți este nevoită a fi suspendată în anul școlar 1914-1915, sediul acesteia de pe strada Gheorghe Doja fiind ocupat pentru a se organiza primul spital de rezervă, de către Crucea Roșie. Pentru a asigura funcționarea școlii în continuare, primăria orașului închiriează de la dr. Rezső Menczer spații în clădirea acestuia.
Dr. Rezső Menczer, de profesie judecător, a fost unul dintre cetățenii importanți și activi ai timișoarei de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Virilist și membru constant al comisiilor juridice, acesta s-a remarcat și în politica externă a orașului. Pe lângă participarea sa la încoronarea regelui Carol al IV-lea din anul 1916, acesta mai participa alături de baronul Ede de Vest, cu doar un an în urmă, la ceremonia de înmormântare a baronului Géza Fejérváry, cetățean de onoare al Timișoarei și fost membru al parlamentului, ceremonie desfășurată la Viena, în data de 28 aprilie 1915.
