Jakab Klein achiziționează alături de soția sa în anul 1905, contra sumei de 8.811 coroane, lotul de casă în suprafață de 267 de stânjeni, plătind 33 de coroane pentru fiecare stânjen pătrat al parcelei. Pe baza planurilor sale, va obține la data de 4 octombrie 1905 o autorizație de construcție pentru un palat de raport cu două etaje. Construcția întregului edificiu a durat un pic mai mult de un an, autorizația de locuire fiind emisă la data de 20 noiembrie 1906.
Clădirea rezultată, compusă din demisol, parter și 2 etaje, este ușor anacronică din punct de vedere stilistic cu perioada edificării, mai ales dacă ne raportăm la imobilele învecinate construite în aceeași perioadă, adevărate manifestări ale primei etape ale curentului Secession în Timișoara. Revenind însă la palatul arhitectului Jakab Klein, acesta etalează o fațadă istoricistă, în care predomină accentele verticale, prin utilizarea pilaștrilor care se întind pe întreaga înălțime a celor două etaje. Aceștia prezintă capiteluri de inspirație ionică, fiind dublați în zonele de colț ale clădirii, tratate în rezalit. Tot variațiuni ale ordinului ionic găsim și la nivelul primului etaj, unde atât fereastra centrală, cât și cele din zonele de margine sunt flancate cu coloane angajate, având de asemenea capiteluri de sorginte ionică. Soclul, marcat de bosaje supradimensionate, prezintă o plastică temperată, fiind decorat exclusiv prin forme geometrice simple. În axul central al clădirii (care coincide și cu axul de simetrie) găsim atât aparatul de acces în imobil, sub forma unei porți de lemn, cât și singurul balcon sau singurul ornament antropomorf, un chip de femeie amplasat în cadrul frontonului semicircular.