Povestea palatului de raport amplasat la intersecția străzilor Gheorghe Doja și General Henri Berthelot este strâns legată de arhitectul Martin Gemeinhardt, autor al mai multor edificii din zonă, precum Palatul Ferencz Marschall, Casa Romulus Nikolin sau Casa János Hartlauer. Acesta licitează în anul 1908 pentru lotul în suprafață de 215.5 stânjeni, reușind a-l achiziționa cu suma de 10.775 coroane, plătind astfel 50 de coroane pentru fiecare stânjen. În vara aceluiași an va obține autorizația de construire pentru un palat de raport cu două etaje, construcția întregului edificiu fiind finalizată anul următor, obținând autorizația de locuire la data de 4 august 1909. După doar doi ani, arhitectul va vinde clădirea compusă din 10 apartamente, cu un număr total de 39 de camere, lui Phillipp Izidor, pentru suma de 178.000 coroane.
Clădirea are o amprentă la sol în forma literei „L”, zona de racord dintre cele două fațade simetrice fiind rezolvată în segment de cerc, rezultând un colț rotunjit, care marchează și limita cvartalului. Aceeași zonă etalează la partea superioară un atic decorativ geometric, care nu mai are astăzi ornamente. Compozițional, primează accentele verticale, rezolvate atât prin pilaștrii de colț, decorați la partea superioară cu scuturi decorative, cât și prin cei de câmp, care prezintă capiteluri ionice geometrizate, ritmând cele două fațade la stradă ale clădirii. Remarcăm marcarea spațiului comercial de la parter prin utilizarea deschiderilor în arc în plin cintru, element morfologic pe care-l găsim și la poarta de acces în imobil situată pe strada General Henri Berthelot. Tot în zona de colț regăsim și ornamente antropomorfice, sub forma unor mascaroni amplasați în agrafa cheii de boltă deasupra ferestrelor de primul etaj, motiv des utilizat de arhitectul Martin Gemeinhardt. Un alt element plastic pe care-l regăsim utilizat pe alte clădiri din zonă îl reprezintă baluștrii decorativi amplasați sub ferestrele de la primul etaj sau în cadrul parapetelor balcoanelor.