În anul 1904, Ernő Neuhausz licitează pentru lotul de casă în suprafață de 230 stânjeni, oferind 6.500 de coroane, fără a reuși însă a-l adjudeca. Un an mai târziu, pentru aceeași sumă, Károly Fichtner achiziționează parcela, plătind astfel 30 de coroane pentru fiecare stânjen al terenului.
În toamna anului următor, la data de 29 septembrie 1906, arhitectul Ernő Fogl obține autorizația de construire pentru o casă cu un singur etaj, urmând ca lucrările să fie finalizate la data de 3 august 1907, când se va emite și autorizația de locuire. Clădirea rezultată, compusă din demisol, parter și un etaj, afișează o fațadă moderată din punct de vedere decorativ, doar la nivelul frontonului existând un detaliu antropomorf. Ornamentica fațadei capătă un tratament geometric, conform cu direcția generală pe care o va lua plastica în arhitectura timișoreană în perioada matură a manifestării stilului Secession. Remarcăm ancadramentele din forme geometrice simple, câmpul fațadei evidențiindu-se în principal prin contrastul cromatic dintre textura cărămizii aparente și detaliile plastice din ipsos. La nivel compozițional, fațada prezintă o structură simetrică, singura excentricitate fiind poarta de acces în imobil, amplasată ușor dezaxat, dar tot în cadrul zonei centrale, evidențiată prin ieșire în rezalit din planul general al fațadei, precum și prin existența unui atic la nivelul acoperișului. La rândul său, și poarta de lemn masiv prezintă o decorațiune geometrizată, cu accente subtile ale artei anilor 1900 în cadrul feroneriei.