Palatul cu două etaje amplasat la mijlocul cvartalului studiat, având fațada principală orientată către Piața Plevnei, este cea de-a doua construcție din zonă a croitorului János Hartlauer, fiind și a doua sa colaborare cu arhitectul Martin Gemeinhardt. Dacă în cazul casei sale edificată în 1904 colaborarea dintre cei doi a generat o clădire specifică primei perioade de manifestări a curentului Secession în arhitectura timișoreană, definită de o plastică exuberantă a fațadei, în cazul palatului de raport finalizat în anul 1910 se observă evoluția stilistică a arhitecturii lui Martin Gemeinhardt, către o zonă geometrizată, în acord cu tendințele generale ale celei de-a doua perioade a curentului.
Palatul János Hartlauer se compune din demisol, parter și două etaje, destinate apartamentelor de închiriat. Observăm tratarea diferențiată a parterului, prin bosaje pe toată suprafața, marcând astfel rolul de soclu al întregului edificiu. Clădirea prezintă o fațadă simetrică, cu puține elemente decorative, dintre care amintim panourile de scuturi amplasate între ferestrele de la etaje, flancate de ghirlande decorative, sau capitelurile pilaștrilor ornamentați cu scuturi decorative și volute de inspirație ionică. Compoziția generală a fațadei este dictată de accente verticale, atât prin utilizarea pilaștrilor, cât și prin ancadramentele șirurilor de ferestre, care se unesc în registre verticale. Deasupra accesului în clădire, amplasat central în axul de simetrie al fațadei și rezolvat în arc în plin cintru, regăsim motivul Omului Verde, des utilizat de arhitectul Martin Gemeinhardt.