Ca urmare a ridicării în anul 1891 a interdicției de a construi în jurul cetății, Primăria orașului scoate la licitație în anul 1898 mai multe loturi de teren pe partea estică a bulevardului Hunyady-ut (actual Bd. 16 decembrie 1989), aparținând cartierului Elisabetin. La prima licitație, cojocarul István Szalay și soția sa Teréz, cumpără contra sumei de 3500 de coroane, un lot la bulevard în suprafață de 280 stânjeni pătrați.
În toamna anului 1902, István Szalay obține o autorizație de construire pentru o clădire cu un etaj. Clădirea rezultată atrage privirile prin utilizarea largă a cărămizii aparente, care îmbracă aproape integral câmpul fațadei, o serie de pilaștri și brâuri intermediare din tencuială, asigurând contrastul material. Fațada prezintă în axul de simetrie câte un element central la fiecare nivel: la parter este prezentă poarta de acces, rezolvată în arc în plin cintru, deasupra căreia regăsim singurul balcon al clădirii. Axul este marcat de frontonul triunghiular, care astăzi nu mai posedă toate decorațiunile inițiale. Se remarcă ancadramentele ferestrelor, de o complexitate aparte, în special cele care marchează zonele de colț ale clădirii: deasupra ferestrelor de aici, regăsim un ornament plastic complex, deasupra căreia este reprezentată o acvilă cu aripile deschise. Deși din punct de vedere morfologic casa István Szalay este specifică arhitecturii timișorene a secolului XIX, plastica fațadei prezintă sugestii ale limbajului plastic al curentului anilor 1900, pe care le regăsim în mai multe zone ale clădirii.