În primăvara anului 1905, arhivarul József Bellái, cunoscut mai ales datorită aportului său în gestionarea bibliotecii publice a orașului Timișoara, acesta ocupând și funcția de director al bibliotecilor publice, licitează pentru lotul de casă în suprafață de 321 de stânjeni, amplasat la mijlocul frontului dinspre malul canalului Bega al cvartalului studiat. Acesta achiziționează alături de soția sa Erzsébet, pentru suma de 9.630 coroane, întreg lotul, pe care va construi două corpuri de clădire, tratate plastic aproape identic. Cel nordic, de mai mari dimensiuni, prezintă și un turn încununat cu un finial de acoperiș, care etalează un steag de fier forjat cu inscripția 1905, anul finalizării celor două clădiri. Contrabalansând compozițional cele două edificii, regăsim în cadrul corpului mai mic de clădire un medalion conținând inițialele comanditarului BJ, precum și un cartuș cu inscripția Epült 1905.
Ambele corpuri se evidențiază prin utilizarea cărămizii aparente la nivelul etajului, care alături de ornamentele de ipsos creează un contrast reușit. Printre motivele decorative utilizare remarcăm motivul Omului Verde utilizat pe post de capitel al pilaștrilor, panouri vegetale sau șiruri de ove și denticuli. Remarcăm și tratamentul aparatelor de acces în clădiri, în special plastica ancadramentului oberlihtului, subîmpărțit în două segmente egale de o minicoloană de inspirație dorică.
În anul 1907, în cele două case construite de József Bellái se vor muta Sanatoriul pentru femei și Cursul de moașe ale Asociației Crucea Albă, recent înființate în oraș, care funcționau provizoriu într-o clădire improprie din cartierul Iosefin. Mutarea sanatoriului nu aduce modificări exterioare clădirilor, acestea fiind însă reconfigurate la interior, pentru a adăposti noua funcțiune sanitară. Funcțiunea a persistat de-a lungul timpului, ulterior aici funcționând și Institutul Obstetric.