Fabric a fost cartierul timişorean în care membrii familiei Kunz au construit şi deţinut cele mai multe imobile. Imediat după restrângerea interdicției de construire în zona „non aedificandi”, din anul 1868, fabricantul de cărămidă Josef Kunz ridică pe frontul nordic al actualului bulevard 3 August 1919, un imobil cu două niveluri. Unele surse istorice menționează că acesta ar fi fost chiar primul imobil cu două etaje din Fabric, stârnind o adevărată controversă printre ceilalți proprietari din cartier, care se temeau că perpetuarea acestei iniţiative ar putea conduce la scăderea valorii propriilor clădiri.
Povestea imobilului de pe strada Episcop Joseph Lonovici începe la 1889, când Eduard (Ede) Kunz cumpără de la primărie lotul de casă cu cea mai mare suprafață (293 stânjeni pătrați) și cel mai scump (5.919 coroane) din acest cvartal. Autorizația de construire a fost obținută de Josef Kunz la 5 martie 1892, iar autorizația de terminare a lucrărilor, fără instalații interioare și decorațiuni, la 28 octombrie 1892, rezultând un palat de raport în stil eclectic-istoricist, cu elemente neo-baroce. Din acel moment, strada primeşte numele de „Şirul Kunz”, denumire păstrată până în anul 1948. Din păcate, cu trecerea timpului, edificiul şi-a pierdut statuile care îi încoronau cornişa şi care apar în numeroase imagini de epocă.
La începutul secolului al XX-lea, proprietar al clădirii era Karl (Károly) Kunz. Acesta va vinde palatul de raport urmașilor lui? Schlichting János, în anul 1900, contra sumei de 169.000 de coroane. Karl Kunz va reinvesti această sumă în ridicarea altor două palate de raport pe strada Liget, astăzi situate pe bulevardul 3 August 1919, nr. 3, și pe strada Prof. Dionisie Linția, nr. 2.
În 1909, văduva Róza Schlichting va vinde palatul doctorului Adalbert (Béla) Engels, cu 152.000 de coroane. În perioada dintre cele două războaie mondiale, clădirea a aparținut tot familiei Engels. Timp de câţiva ani, aici a locuit în chirie familia comerciantului de textile Arthur Kincs. Magazinul familiei funcţiona în Casa Miksa Róna (str. Ştefan cel Mare nr. 4/ Piaţa Romanilor nr. 2), care a şi fost ulterior achiziţionată de Arthur Kincs.