Casa Franz Wettel

În decembrie 1909, Franz Wettel cumpără cu 38000 de coroane o casă situată la intersecția dintre strada Mező (astăzi strada Inocențiu Micu-Klein) și Kis Kereszt (astăzi strada Cezar Bolliac). Imobilul fusese inițial reședința familiei Karoly Kimmel, conform catalogului de adrese din 1906, amprenta imobilului fiind vizibilă și pe planurile orașului Timișoara de dinainte de 1897. Până în 1911, aceasta a fost singura clădire de pe strada Mező (azi Inocențiu Klein), perpendiculară cu străzile Uri (azi Dr. Ioan Bontila) și Kis Kereszt (astăzi str. Cezar Bolliac).

Terenul din vecinătatea fostei case Wettel, pe care astăzi sunt situate imobilele cu numerele 1 și 3, era în proprietatea Primăriei Timișoarei. Potrivit Monitorului Orașului, terenul cu o suprafață de 339-5 stânjeni este achiziționat de Franz Wettel, în anul 1910, contra sumei de 5092 coroane. În luna aprilie 1911, acesta primește o autorizație de construire pentru o casă cu 1 nivel și 6 camere, pe care o ridică pe terenul achiziționat de la primărie. Stilul arhitectural istoricist-eclectic al imobilului avea să fie unul anacronic, la acea vreme, atât în Timișoara, cât și în toată Europa fiind predominant al treilea val al stilului arhitectural Art Nouveau. Suprafața generoasă a terenului îi permite lui Wettel să amenajeze  și un parc deosebit, o bună parte din acesta putând fi observat și în zilele noastre. În jurul anului 1937, clădirea devine proprietatea familiei Eugen Salamon. Astăzi, proprietarul actual se asigură de conservarea acesteia, efectuându-i constant lucrări de întreținere și reparații. 

Despre Franz (Julius) Wettel

Franz (Julius) Wettel, născut la 24 februarie 1854, la Vârșeț, a fost un cunoscut politician, istoric, scriitor și proprietar de edituri, tipografii și librării. A fost unul dintre cei 4 copii ai lui Karl Wettel (din Vârșeț, Serbia) și Aloisia Schesherko (din Biserica Albă, Serbia). Familia Wettel se trăgea din Pleinfeld, Bavaria, venită în Banat odată cu primele valuri de coloniști de origine germană din secolul al XVIII-lea - un subiect despre care Franz Wettel a publicat numeroase studii și cercetări de-a lungul vieții sale. El mai obișnuia să publice și sub pseudonimul Beatus Streiter. 

Franz Wettel a urmat cursurile școlii elementare la Vârșeț între 1860-1868, apoi finalizează o ucenicie de comerciant la Biserica Albă, între 1868-1871. Între 1871-1876, se formează la Viena ca librar, vizitează landurile germane și Elveția și învață să cânte la diverse instrumente muzicale. În 1876, se întoarce în Banat și deschide la Vârșeț o librărie, un magazin de instrumente muzicale și o tipografie. În 1877, deschide o librărie în Deta, iar în 1880 deschide una și la Timișoara (cunoscută mai târziu sub denumirea Corvina). Afacerile sale îi aduc prosperitate, astfel că în anul 1883 ridică un conac în satul Blajova, iar în anul 1885 cumpără și moșia baronesei Stefanie Ambrozy. În 1899, moșia este extinsă cu 531 de jugăre și redenumită Wettelhaim. Familia Wettel a locuit în Blajova până în 1902, când s-a mutat la Buziaș. 

Franz Wettel a fost căsătorit cu Adele Einsenhofer (1860, Iosefin, Timișoara - 1942, Buziaș), fiica lui Mathias Eisenhofer (1827, Bencecu German - azi Bencecu de Sus), casier de bancă în Timișoara, și al Katharinei Jungblut. Împreună au avut 9 copii, conform arborelui genealogic al familiei: Hugo Julius Wettel (1881 - 1924, Timișoara); Adele Wettel (1882, Timișoara - 1888, Blajova); Bruno Wettel (1883, Timișoara - 1884, Timisoara, Elisabetin); Herta Elisabeth Wettel (1886, Timișoara - 1990, Timișoara); Isolde Elisabeth Wettel (1888, Nițchidorf - 1893, Blajova); Olga Hildegard Wettel (1891-1893, Blajova); Oskar Richard Wettel (24.09.1893, Blajova - 1967, Buziaș); Helmuth Wettel (4 martie 1895 - 1916), căzut pe front în Italia, la San Marino; Frida Wettel (1896, Timișoara - 1977, Timișoara). 

În 1900, Franz Wettel era co-proprietar al tipografiei Gutenberg din Timișoara, cu sediul în cartierul Elisabetin, pe strada Stefania, nr. 16 (astăzi strada Virgil Madgearu, nr. 33). Tot în același an, pe 16 decembrie, înființează ziarul Deutsche Tagblatt împreună cu Janos Anheuer și Alvin Cramer (care avea și funcția de editor al gazetei). În 30 decembrie 1906, Franz Wettel înființează alături de Edmund Steinhacker Partidul Popular al Germanilor din Ungaria la Vârșeț. În 1910, devine proprietarul tipografiei Ungaria de Sud din Timișoara, cu sediul în cartierul Cetate.

Odată cu Reforma agrară din 1921, o bună parte din moșia Wettel din Blajova este expropriată, iar mai târziu, în anii '50, conacul este demolat. Franz Wettel și-a donat întreaga colecție de cărți Gimnaziului Banatia din Timișoara, sub forma unei Fundații Wettel. Din păcate, odată cu desființarea școlii Banatia în 1944 de către Armata Roșie, colecția sa de cărți a fost pierdută definitiv. 

Franz Wettel a murit la 5 august 1938 și este înmormântat în Timișoara, în cimitirul de pe strada Rusu Șirianu.