Heritage of Timișoara

Iosefin str. General Ion Dragalina, nr. 4

Biserica Notre Dame din Timișoara

Alte denumiri:

Biserica Şcolii de Fete a Surorilor Notre Dame "Preasfânta inimă a lui Isus"

Data finalizării:

1894

  • Arhitect: Arh. Eduard (Ede) Reiter
  • Statut proprietate: Proprietate privată
  • Statut protecție: Sit monument istoric
    Situl urban "Vechiul cartier Iosefin"
    TM-II-s-B-06098
  • An autorizație constr.: 12 mai 1893
  • Stil arh. principal Istoricist/Eclectic
  • Starea clădirii Bună (întreținut/parțial reabilitat)
  • Planimetrie Rectangular simplu
  • Nr. de nivele 1
  • Funcțiune curentă Biserică




Biserica Şcolii de Fete a Surorilor Notre Dame "Preasfânta inimă a lui Isus" sau, în variantă scurtă Biserica Notre Dame din Timișoara. Edificiul a fost construit între anii 1893-1894, în stil eclectic istoricist. Lăcașul deservește în prezent comunitatea catolică a bulgarilor bănățeni.

Ca un scurt istoric, în anul 1857, la invitația episcopului Diecezei de Cenad (cu sediul la Timișoara), Sándor Csajághy, șase călugărițe ale ordinului Notre Dame vin la Timișoara cu scopul de a înființa o școală pentru fete. Inițial amplasată în Cetate, școala devine neîncăpătoare, iar începând cu anul 1881 se începe construirea unui complex de învățământ în cartierul Iosefin, cu ajutor financiar din partea noului episcop de Cenad, Alexander Bonnaz.

Complexul de Învătământ al Surorilor de Notre Dame din Iosefin dispune de o serie de clădiri destinate învățământului, o biserică, dar și clădiri administrative, cantine, internate sau locuințe ale măicuțelor. Clădirile sunt construite într-un stil eclectic, specific arhitecturii timișorene sfârșitului de secol XIX, iar Biserica prezintă și elemente neoromanice, toate acestea fiind opera arhitectului Eduard (Ede) Reiter. În cel de-Al Doilea Război Mondial, complexul este puternic avariat în urma bombardărilor aviatice, clădirile pierzându-și o serie de elemente ce nu au mai fost refăcute ulterior.

În 1948, prin Decretul 176/1948, regimul comunist a naționalizat Complexul de Învățământ al Surorilor de Notre Dame și l-a scos de sub patronajul Bisericilor. Cele aproximativ 400 de surori au trebuit să-și înceteze activitatea didactică în 15 august 1949, odată cu închiderea mănăstirilor catolice. Multe dintre ele au fost arestate și interogate de Securitate și închise. Unele au ajuns în Germania. Altele au mers la Mănăstirea Maria Radna, însă în 1952 au trebuit să se mute din nou, unele la Orăștie, altele la o fermă din Popești-Leordeni.

După Revoluția de la 1989, conducerea ordinului Notre Dame de la Vatican a încercat să revitalizeze ramura din Banat. În acest scop, a trimis în Timișoara 72 de călugărițe ale ordinului și le-a cumpărat o altă clădire, deoarece cele ale campusului nu erau încă retrocedate. Clădirile Complexului de Învățământ al Surorilor de Notre Dame au fost retrocedate la sfârșitul anului 2005.

Imagini de epocă

Au contribuit la realizarea acestei fișe:

Documentare și text: Mihai Moldovan, Alexandra Palconi

Documentare în teren: arh. Vlad Pată (coordonator), Raul Andrei Rusu (voluntar)

Fotograf: Flavius Neamciuc

Ultima actualizare: 2 săptămâni în urmă

Contribuie cu informații la această clădire