Palatul Apelor

Alături de Palatul Marschall de vizavi, Palatul Apelor marchează accesul în cartierul Iosefin, trecând Podul Traian dinspre Cetate.

Impozanta clădire a fost construită de către Karl Hart, după planurile renumitului arhitect budapestan Lipót Baumhorn, autor a mai multor clădiri emblematice ale orașului Timișoara, dintre care amintim Fosta Sinagogă Ortodoxă din Fabric, Palatul Lloyd, Palatul Comunității Evreiești precum și Liceul Pedagogic "Carmen Sylva". Observațiile din teren ale unor cercetători locali indică faptul că unele clădiri precum Palatul Mercur (fostul Palat Béla Fiatska), Palatul István Nemes sau Palatul de pe strada Lucian Blaga nr. 3 ar fi fost proiectate tot de Baumhorn.

Inițial cu un singur etaj (autorizație de construire emisă la 13 august 1900 - dată finalizare 29 august 1901), clădirea Palatului Apelor a fost supraetajată de către Arthur Tunner. Autorizația pentru adăugarea noului etaj a fost emisă în luna februarie 1906. Evenimentul a generat în cultura urbană o legendă conform căreia etajul întâi al palatului (devenit ulterior al doilea etaj) a fost supraînălțat, iar noul etaj ar fi fost adăugat în spațiul eliberat. Această legendă a fost reprezentată și în ilustrația realizată de Kape Illustration în cadrul ediției Heritage of Timișoara: Iosefin (disponibilă în format digital la finalul acestei fișe).

Realizat în stilul anilor 1900, curentul secession eclectic, Palatul Apelor se remarcă prin decorațiile inspirate din mediul acvatic: pești, căluți de mare, scoici și plante acvatice. Atât jocul volumelor acoperișului, precum și existența turnului conferă o prezență monumentală palatului, fiind o excelentă poartă de intrare în cartier.

Astăzi proprietate a Admnistrației Bazinale de Apă Banat (surcursală a Apelor Române), Palatul Apelor a fost renovat recent, sub îndrumarea arhitectului Sorin Henț. Odată cu renovarea, în mansarda imobilului au fost adăugate camere pentru delegați. Procesul de renovare a fost anevoios și, din păcate, edificiul și-a pierdut o parte din decorațiile de pe fațadă, fiind adeseori contestat de către localnici.