Pe locul actualului pod exista în secolul XIX un pod de lemn, denumit “Podul Mare” (Große-Brücke), înlocuit în jurul anului 1871 de unul nou din metal.
La începutul secolului XX se ia decizia înlocuirii acestuia cu unul modern, din beton armat, pentru a susține dezvoltarea infrastructurii, iar suprastructura metalică a celui vechi fiind folosită pentru construirea unui nou pod în aval (actualul Pod Metalic). Astfel, în anul 1911, s-a organizat o licitație publică pentru realizarea proiectelor de arhitectură. Dintre cele 21 de proiecte înscrise, câștigător a fost declarat cel al arhitectului Elemér Wachtel.
Proiectul propus era unul monumental, de factură romantică, având un aspect medieval. Era prevăzut cu turnuri, galerii și mai multe statui, dintre care amintim statuia ecvestră a lui Iancu de Hunedoara, amplasată pe malul dinspre Cetate.
Izbucnirea Primului Război Mondial a diminuat aceste planuri, nemaifiind realizate după război lucrările artistice prevăzute în proiect.
