Imobilul din Piața Libertății, nr. 1 este rezultatul unirii a două parcele istorice, dezvoltate inițial independent, în relație cu străzile Vasile Alecsandri și Emanoil Ungureanu. Evoluția sa reflectă, în miniatură, transformările administrative, sociale și urbane ale Timișoarei.
Pe latura estică, spre strada Vasile Alecsandri, existența unei clădiri este documentată încă din 1727. În 1731, aceasta era cunoscută sub numele „La două chei de aur” (Haus zu den zwei goldenen Schlüsseln), probabil un han sau o clădire cu funcțiune comercială. În 1752, imobilul este reconstruit complet, iar proprietarul Stephan Callinovich găzduia la etaj Cancelaria de Război, marcând începutul unei utilizări administrative.
De-a lungul secolului al XIX-lea, partea civilă a clădirii trece prin mai mulți proprietari, în timp ce funcțiunile administrative persistă: aici funcționează Comisariatul de Război, iar în jurul anului 1900, la parter este documentată papetăria „Uhrmann Henrik”, semn al unei diversificări comerciale.
În paralel, pe latura vestică, către strada Emanoil Ungureanu, se conturează nucleul administrativ al ansamblului. Un prim proiect este realizat în 1724, atribuit unui arhitect italian (posibil Fortunato da Prati). Între 1731 și 1734, clădirea este construită după un proiect atribuit arhitectului Pietro del Bonzo, cu funcțiuni mixte: primărie, sală de bal, cârciumă și prăvălie. Între 1734 și 1781, aici funcționează Primăria Comunității Germane, iar din 1781 devine sediul Primăriei Orașului Liber Regal Timișoara. Clădirea este reconstruită în 1782, după un proiect atribuit arhitectului Joseph Aigner.
În timp, cele două structuri sunt integrate într-un singur ansamblu. În 1911, clădirea funcționează ca sediu al Primăriei Orașului Liber Regal Timișoara, iar în jurul anului 1935 are loc o intervenție majoră, în urma căreia se realizează probabil fațada unitară vizibilă astăzi.
După schimbările din secolul XX, funcțiunea administrativă dispare treptat, fiind înlocuită de utilizări comerciale și instituționale diverse. În 2012, parterul găzduia spații comerciale și servicii, de la minimarket și farmacie, la frizerie și instituții publice.
Astăzi, clădirea adăpostește Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, continuând, într-o formă diferită, tradiția sa de spațiu public și comunitar. Dintr-un loc al administrației și al vieții urbane cotidiene, imobilul devine un spațiu al educației artistice, păstrând în straturile sale memoria orașului.
