Bastionul Proviantului, parte din primul inel al fortificației bastionare a Timișoarei, este primul dintre cele nouă bastioane finalizat (1734) și singurul păstrat aproape integral. Construcția începe în 1732, iar rolul său principal era depozitarea proviziilor alimentare ale cetății, având o capacitate de până la 2.800 de tone de făină, cu infrastructură proprie (cuptoare, apă potabilă).
Are o planimetrie unică: curte interioară închisă, „urechi” de flancare și cazemate pe toată lungimea, fiind puternic fortificat și separat de oraș prin șanț inundat. În 1744 primește numele Maria Theresia.
A fost modernizat constant în secolul XVIII și a jucat un rol important în apărarea orașului, inclusiv în timpul asediului din 1849. Spre finalul secolului XIX este demilitarizat și reutilizat pentru funcțiuni civile și industriale.
Deși a existat intenția demolării sale (inclusiv în anii 1930), bastionul a fost salvat și restaurat în 1968–1969 (cu modificări majore, inclusiv demolarea parțială) și din nou în 2008–2010, când a pierdut unele elemente originale.