Coloana Sfintei Treimi din Piața Unirii, cunoscută și drept Coloana Ciumei, a fost realizată ca mulțumire pentru încheierea epidemiei de ciumă din 1738–1739, izbucnită în timpul războiului ruso-austriac cu turcii. A fost finanțată de Johann Anton Deschan von Hansen, consilier administrativ în cadrul Administrației Provinciale, și executată la Viena în termenul impus de șase luni, urmând a fi transportată pe apă până la Timișoara. Cel mai probabil, a fost amplasată inițial în vecinătatea Porții Transilvaniei, punându-i-se piatra de temelie la 21 noiembrie 1740. Dezasamblată după înstrăinarea proprietății lui Deschan von Hansen în 1742, coloana s-ar fi rupt în două, necesitând o primă restaurare la reamplasarea sa, în anul 1755. În anul 1790 episcopul romano-catolic a fost nevoit să facă din nou apel către magistrații orașului în vederea întreținerii și protejării monumentului, având în vedere starea deplorabilă în care ajunsese.
Pe monument se regăsesc diferite reprezentări: pe cele trei suprafețe convexe de la baza monumentului sunt realizate, în tehnica schiacciato, scene care prezintă războiul, ciuma și foametea. Figurile perimetrale ale sfinților Francisc Xavier, Anton și Ioan al lui Dumnezeu nu s-au păstrat; pe cele trei volute ale postamentului ce intercalează cele trei scene în schiacciato sunt reprezentați sfinții Carlo Borromeo, Rochus și Sebastian, iar între ultimii doi, culcată, Sfânta Rozalia. Un nivel mai sus sunt reprezentați Sfântul Ioan Nepomuk, Regele David și Sfânta Barbara, în jurul coloanei ionice triunghiulare, având fusuri cu forme ușor concave. În partea superioară, pe antablamentul de deasupra coloanei se află grupul statuar al Sfintei Treimi cu Sfânta Maria încoronată.
