Casa Makri

Amplasată la colțul Pieței Libertății cu strada Alba Iulia, clădirea este cunoscută în rândul timișorenilor cu denumirea Casa cu Atlanți, datorită basoreliefurilor antropomorfice masculine care decorează pilaștrii clădirii.

Povestea clădirii este, însă, mult mai veche, aceasta existând încă din primul deceniu al secolului al XIX-lea. Aparatul de acces amplasat pe latura scurtă dinspre piața publică, realizat dintr-un portal de piatră, flancat de două coloane ionice care sprijină și singurul balcon al clădirii, păstrează două aruncătoare de roată sub forma unor tunuri îngropate cu țeava în jos. Legendele locale povestesc că ar fi vorba despre primele tunuri turcești cucerite de armata habsburgică, odată cu cucerirea Cetății Timișoarei, în anul 1716.

Clădirea a fost construită de Toma Naum Makri, un bogat comerciant timișorean, de origine aromână. După moartea sa, clădirea a fost moștenită de fiica sa Persida Makri. În timp, clădirea a schimbat mai mulți proprietari. Mai întâi, după moartea Persidei Makri, aceasta a fost donată comunității aromâno-sârbe, apoi a fost în proprietatea Episcopiei Ortodoxe Sârbe din Timișoara. Este naționalizată în timpul regimului comunist, intrând în proprietatea Statului Român. După Revoluția de la 1989, aceasta este retrocedată, redobândind statutul de proprietate privată. Clădirea Makri a fost recent reabilitată, recăpătându-și strălucirea de odinioară.