Impozantul Palat al Societății Lloyd a fost prima construcție ridicată pe noul teren intitulat „Terenul Cetății”, disponibil în urma demantelării vechilor fortificații ale cetății Timișoarei. Imobilul a fost cel de-al cincilea sediu al Societății care reflectă cel mai fidel evoluția fulminantă a economiei orașului din acea perioadă. Construirea noului sediu a rezultat în urma unor lungi negocieri între Societate și primăria orașului cu privire la prețul de achiziție al terenului. Având în vedere atât calitatea de funcțiune de interes public pe care urma să o aibă noua construcție, cât și faptul că era prima clădire care urma a se construi în noul areal, primăria a decis într-un final vânzarea cu un preț de 300 de coroane pe stânjen pătrat, deși valoarea terenului fusese estimată la 500 de coroane pe stânjen pătrat.
În data de 29 august 1910 a fost obținută autorizația de construire pentru un palat cu trei etaje, care urma să adăpostească o suită de funcțiuni: la parter a funcționat celebrul restaurant Lloyd, care dispunerea și de un bar în subsolul clădirii, precum și alte funcțiuni comerciale; la primul nivel funcționa Clubul Lloyd, Cazinoul și Asociația Comercianților; iar la etajul al doilea, clubul Unió. Sala de la mezanin adăpostea Sediul Bursei, fiind însă folosită și ca locul de întâlnire al Lojei Francmasonice locale. Restul spațiilor de la etajele superioare era destinat închirierii, în ele locuind de-a lungul timpului personalități marcante din istoria orașului.
Proiectul de arhitectură a fost realizat de renumitul arhitect din Budapesta Lipót Baumhorn, autor al mai multor edificii de prestigiu din Timișoara. Și în cazul Palatului Lloyd, acesta a imaginat o clădire monumentală, realizată în stil Secession, cu multe elemente morfologice preluate din vocabularul clasic, dar reinterpretate în maniera anilor 1900. La nivel decorativ, clădirea abundă de motive decorative de excepție, între care remarcăm motivul Zeului Mercur, al Omului-Verde, mascaroni și reprezentări zoomorfe abstractizate (bufnițe). Remarcăm și cele patru statui alegorice amplasate deasupra celor patru coloane monumentale de pe fațada principală a clădirii și finialul de acoperiș sub forma unui glob pământesc, trimitere la funcțiunea comercială a edificiului.
Constructorul clădirii a fost arhitectul local Arnold Merbl, care a reușit ca în numai doi ani să ridice întreg edificiul, inaugurarea având loc pe 29 septembrie 1912, în prezența a aproximativ 500 de participanți. Imobilul a uimit și prin exuberanța interioarelor, care prezintă rezolvări plastice de excepție, corpuri de mobilier, iluminat și materiale de mare rafinament, generând o adevărată operă totală (Gesamtkunstwerk), în acord cu filosofia anilor 1900.