În anul 1905, Ernő Neuhausz și Ede Holczer licitează împreună pentru lotul de casă amplasat la intersecția actualei străzi Gheorghe Doja cu strada General Henri Berthelot. Având o suprafață de 493 stânjeni pătrați, acesta îi va costa pe cei doi nu mai puțin de 17.255 de coroane, fiind de departe cea mai scumpă tranzacție a noii zone din preajma Pieței Plevnei.
Cei doi decid să subîmpartă lotul, construind două clădiri distincte. Cea de mai mici dimensiuni, amplasată astăzi pe strada General Henri Berthelot la numărul 6, îi va reveni lui Ede Holczer, de profesie angrosist. Vara anului următor, Ernő Neuhausz, având probabil calitatea de administrator și constructor al celor două clădiri, va obține autorizația de construire la data de 27 iunie 1906. Un an mai târziu, acesta va obține și autorizația de locuire, emisă la data de 6 mai 1907.
Clădirea etalează o fațadă temperată, având puține sugestii plastice care încadrează construcția în stilul anilor 1900. Arhitectul edificiului, neidentificat, a optat pentru utilizarea în principal a decorațiunilor geometrizate, folosind forme simple. Doar în partea superioară a clădirii, în zona de capitel a pilaștrilor angajați, descoperim ornamente vegetale, sub forma unui ansamblu format din trei frunze de castan, detaliu utilizat cu precădere de arhitectul local Martin Gemeinhardt. De altfel, și racordul dintre pilaștri și cornișă, sub forma unor console decorative supradimensionate, amintește de repertoriul decorativ al arhitectului caselor învecinate. Laitmotivul cifrei 3 dictează mai multe compoziții plastice ale fațadei, pe lângă cele trei frunze de castan putând fi observate grupuri de câte trei ove care decorează zona superioară a pilaștrilor din zona centrală a fațadei, trei cercuri amplasate în ancadramentul plastic al ferestrelor sau în cadrul oberlihtului, subîmpărțit de asemenea în trei arce de cerc.
În perioada interbelică, clădirea a aparținut familiei Moravetz, fiind achiziționată de Mór Moravetz, unul dintre cei doi frați care dețineau celebra librărie, editură și tipografie cu același nume din cartierul Cetate.
În ilustrația realizată de Dushky a Caseui Ernő Neuhaus timpul se împletește până la dispariție, iar personalități din istoria orașului, scene din prezent sau personaje fictive animă jucăuș fațada Secession a clădirii.
