În urma ridicării interdicției de a construi în zona non-aedificandi de la finalul secolul al XIX-lea, se parcelează de către primăria Timișoarei noi cvartale din spațiul rămas gol între cartierele istorice ale orașului și vechea cetate. Acesta este și cazul cvartalului delimitat de străzile Hunyady (astăzi, Bulevardul 16 decembrie 1989), Gheorghe Doja, Posta (astăzi, Treboniu Laurian) și strada Batthyányi (astăzi, Timotei Cipariu).
Lotul notat cu litera “e”, având o suprafață de 175 jugări este cumpărat în anul 1898 de către Mór Káldori, contra sumei de 3150 coroane. Doi ani mai târziu, în luna martie, Marczell Káldori (cel mai probabil fiul lui Mór - ipoteză ce necesită cercetări ulterioare) obține o autorizație de construire pentru o casă cu etaj.
Acesta va opta pentru o clădire în stil istoricist, cu elemente decorative neobaroce. Imobilul, având demisol, parter și un etaj, surprinde prin diferențele majore de ordin plastic între cele 3 registre orizontale: planul demisolului, tratat ca un soclu pentru întreaga clădire, este lipsit de orice decorație în prezent (posibil pierdută în cursul anilor). Acesta contrastează cu planul parterului, decorat cu bosaje, dar având un ancadrament simplist al golurilor. O cornișă intermediară separă planul parterului de planul etajului, registru care explodează într-o varietate de decorațiuni neobaroce, remarcându-se în mod special ancadramentele ferestrelor, precum și friza puternic decorată de la nivelul cornișei. Accesul, flancat de două coloane de inspirație ionică, surprinde prin proporții, fiind exagerat de zvelt pentru lățimea sa.
Dacă pentru propria casă din cartierul Elisabetin, Marczell Káldori a optat pentru o clădire conservatoare, în stil istoricist (specific secolului al XIX-lea), 6 ani mai târziu acesta va ridica în Cetate un impozant palat în stilul anilor 1900, curentul Jugendstil, a cărui plastică este inspirată de arhitectura medievală a spațiului german, cu elemente ale sistemului constructiv Fachwerk.
Marczell Káldori a fost comerciant, fiind asociat în mai multe întreprinderi de la începutul secolului XX din Banat, dintre care amintim Societatea comercială pe acțiuni Temesvárer Handels ActienGesellschaft, Banater Kunstmühle A.-G sau propria societate comercială de marfă “Káldori Marczell”, pe care o înființează în anul 1909.
Din ediția din 27 iunie 1915 a ziarului budapestan “Az ujság”, aflăm despre un episod tragicomic, care îl are ca protagonist pe Marczell Káldori. Conform ziarului, acesta avea să fie condamnat la opt luni de închisoare precum și o amendă de 1000 de coroane pentru că ar fi aprovizionat cu salam stricat trupele combatante în Primul Război Mondial. Rămâne ca echipa de cercetare Heritage of Timișoara să verifice dacă pedeapsa a fost și executată de către antreprenorul timișorean.
Casa Marczell Káldori a fost ilustrată în cadrul proiectului cultural Heritage of Timișoara: Elisabetin. În ilustrația sa, artista Amandine Bănescu jonglează cu ornamente regăsite pe fațada clădirii - atât elemente de arhitectură cât și de signalistică din prezent, realizând un colaj activ între imaginea istorică și realitatea cotidiană.
