Zona de splai a cartierului Elisabetin, din apropierea podului Traian (fost Hunyadi-ut), îmbină două dintre elementele cele mai de seamă ale orașului: fronturi stradale continue realizate în curentul Secession, care mobilează malurile canalului Bega, respectiv atmosfera liniștită și boemă a străzilor Elisabetinului, cu clădiri exuberant decorate.
Lotul amplasat în zona de colț a intersecției străzilor Brașov (fostă Kőszeghy utca) și a splaiului Tudor Vladimirescu (fost Bégabalsor), de o formă geometrică unică, a necesitat o abordare arhitecturală aparte în vederea ridicării unei clădiri funcționale. Mai mult, odată cu vânzarea lotului de casă, primăria orașului impunea și o serie de obligații precum construirea unei case cu etaj, cu parter ridicat, care să închidă complet frontul stradal în decurs de un an, precum și o serie de amenajări de natură urbanistică precum amenajarea unei mici grădini închise cu gard de fier forjat la intersecția celor două străzi. Însă, în pofida tuturor acestor restricții (dar și datorită lor), rezultatul a fost unul excelent, patrimoniul orașului Timișoara îmbogățindu-se cu o nouă bijuterie arhitecturală.
În anul 1906, Alajos Gregor cumpăra pentru un preț de 24 de coroane/stânjen parcela de 239 stânjeni (aproximativ 860 metri pătrați). În luna aprilie a aceluiași an obținea și autorizația de construire pentru o casă de închiriat cu etaj. Cartea de adrese din anul 1910 ne indică faptul că Alajos locuia în acest imobil.
Revenind la arhitectura clădirii, aceasta atrage de la prima vedere. Profitând de amplasarea de colț pe malul canalului Bega, clădirea etalează o fațadă de colț puternic decorată, cu un edicul Secession și turn îmbrăcat în tablă, încununat un un finial de fier forjat. Acest fapt permite admirarea acesteia de pe malul opus al canalului Bega, fiind clădirea care marca începutul unui front stradal de o finețe arhitecturală excepțională.