Pe bulevardul 3 August 1919, la numărul 6, regăsim o clădire impozantă, cu trei niveluri, având un front pe strada Dr. Gheorghe Marinescu, iar celălalt, pe bulevardul 3 August 1919. Acest palat, precum majoritatea clădirilor din zona studiată, reprezintă o perioadă de tranziție între arhitectura eclectic clasicistă a secolului XIX și arhitectura anilor 1900, păstrându-se caracteristicile spațiale și structurale ale secolului XIX, dar elemente din plastica fațadei anunță deja noul stil.
Colțul rezultat din intersecția celor două fațade este teșit, obținându-se astfel o mică fațadă de colț, de lățimea unei travee. Aflați în apropierea edificiului, surprindem masivitatea acestuia, prin soclul supraînălțat tratat cu bosaje de mari dimensiuni. Nivelul parterului este tratat similar, precum un soclu pentru întreaga clădire.
Toate ferestrele acestui nivel se termină în arc în plin cintru și au un ancadrament cu bosaje. Un brâu profilat încheie acest nivel, delimitând astfel zona inferioară a fațadei de cea superioară. Ferestrele etajului întâi sunt cele mai elaborate, regăsindu-se aici chiar și decorații antropomorfe, chipuri de femei, elemente care anunță deja arhitectura anilor 1900. Fațada se termină cu o cornișă puternic ornamentată, având console decorative, denticuli și o friză decorativă intercalată între console.
Aparatul de acces, situat pe bulevard, are un ancadrament cu bosaje, în aceeași linie stilistică cu restul parterului. Portalul, din lemn masiv, cu decorații neobaroce, prezintă în traversa de sub oberliht inscripția „1894”, adică anul finalizării construcției.
Terenul aferent acestui imobil a fost achiziționat, în 1888, de către meșterul constructor timișorean Josef Kremer. La începutul anilor 1890, terenul va fi vândut mai departe lui Iosif Bonțilă (József Bontilla). Autorizația de construire este obținută la 8 august 1893, pentru un palat de raport cu două etaje. Bonțilă a respectat condiția impusă de primărie, care prevedea ca pe Calea Andrássy (actualul bulevard 3 August 1919) să fie ridicate doar clădiri cu etaj.
Iosif Bonțilă (1839 - 6 februarie 1902) a fost director de poștă și proprietar de moșie în Duleu (jud. Caraș-Severin), virilist al comitatului Caraș-Severin și o figură foarte activă în comunitatea și viața culturală a românilor din Banat. Din datele pe care le avem, acesta nu a locuit în Timișoara, palatul său din Fabric având strict un scop financiar și de diversificare a veniturilor. În iulie 1903, o parte din clădire este moștenită de Ion Bonțilă (Juon Bontilla). O altă parte a imobilului va fi cumpărată de Ion Bonțilă de la Renna Milkovits, cu 49.000 coroane, în anul 1904.
Conform catalogului de adrese din anul 1906, proprietar al acestei clădiri era și Gyula Illits, antreprenor, proprietar și administrator al mai multor hoteluri și restaurante, printre care și Hotelul Hungária din Cetate. În 1911, partea de imobil deținută de Ion Bonțilă va fi moștenită de Romulus Bonțilă (Romulusz Bontilla). În anul 1938, proprietar al clădirii era Augustin Schmidt, un fost director de bancă.