Urmând liniile de tramvai spre Piața Traian, ne aflăm pe Bulervardul 3 August 1919, un bulevard relativ îngust, flancat cu clădiri sobre, tipice arhitecturii sfârșitului de secol XIX. Dintre acestea, la intersecția cu strada Dr. Gheorghe Marinescu descoperim un imobil eclectic, format din parter și un etaj.
La intersecția dintre cele două străzi, colțul clădirii este teșit la 45 de grade, racordând astfel imobilul la frontul continuu al bulevardului. Zona de colț este marcată prin prezența unui balcon, în feroneria căruia găsim monograma “DH”, inițialele contractantului de păduri Hübsch Dávid (1850-1941), proprietar al imobilului, după cum este indicat în Monitorul Timișoarei din mai 1902, când acesta primește autorizație pentru construirea balconului, precum și în cataloage de adrese din anii 1906 şi 1910.
Însă, până să ajungă în proprietatea familiei Hübsch, istoria imobilului a fost una dinamică. În 1888, Waldmann Lipót cumpără terenul de la Primăria Timișoarei, dar îl vinde mai apoi virilistului și comerciantului de cereale Zsigmond Berán .
La 13 aprilie 1891, Berán obține autorizație pentru ridicarea unui palat de raport cu un etaj. Imobilul este ridicat în aproximativ 7 luni, iar autorizația de locuire este acordată în 8 octombrie 1891. În 1900, contra sumei de 94.000 de coroane, imobilul este vândut lui Hübsch Dávid și soției sale.
Fereastra de la etaj, flancată de două coloane adosate, de inspirație ionică, prezintă un antablament de factură clasicistă, format dintr-un fronton sprijinit pe console decorative tip “modilioni”. La nivelul acoperișului, găsim un atic format din panouri cu baluștrii, element ce accentuează importanța ierarhică a zonei. Mai mult, întrega zonă, formată din ultima travee a celor două fațade, cât și din fațada mică rezultată în urmă teșirii colțului, este rezolvată în rezalit față de planul fațadei.
Fațada principală a clădirii se desfășoară pe frontul străzii Dr. Gheorghe Marinescu. Studiind planul fațadei, distingem trei registre orizontale: primul, reprezentat de soclul cu bosaje și conținând ferestrele de aerisire ale demisolului; al doilea, nivelul parterului, se remarcă printr-o rezolvare reținută din punct de vedere stilstic al ancadramentului geamurilor, și prin prezența bosajelor în tencuială, iar cel de-al treilea nivel, reprezentat de etajul 1 prezintă ferestre cu un ancadrament mai elaborat, finalizat cu fronton în arc mâner de coș. Cornișa este decorată cu modilioni, iar brâul intermediar dintre parter și etaj, cu denticuli.
Se remarcă rezolvarea aparatului de acces, sub forma unui templu clasicist, flancat de coloane dorice. Frontonul frânt, prezența baluștrilor deasupra portalului, precum și dublarea unor ornamente, sunt influențe neobaroce. Portalul, terminat într-un arc în plin cintru, este rezolvat în panouri din lemn masiv. Iese în evidență decorațiunea cu colibri și cupe, precum și feroneria de la nivelul oberliht-ului.