Construcția bisericii a început la un an după ce cartierul, locuit în mare parte de germani, a primit denumirea de „Iosefin” (Josephstadt), în cinstea împăratului Iosif al II-lea. Edificiul prezintă elemente specifice barocului matur, completate de detalii rococo. Biserica a dominat zona atât timp cât Iosefinul și-a păstrat aspectul rural: casele aveau fațada scurtă, cu fronton spre stradă, și fațada lungă spre curte, asemenea satelor bănățene de câmpie.
Turnul baroc al bisericii, grav avariat de artileria garnizoanei din cetate la 12 mai 1849, când cartierul fusese ocupat de armata asediatoare, a fost reparat în 1861 de arhitectul Johann von Schuster. Odată cu dezvoltarea rapidă a cartierului, datorată conectării Timișoarei la rețeaua feroviară central-europeană, turnul părea eclipsat de alte clădiri înalte din zonă. Astfel, în 1889 a fost adăugată fleșa conică a turnului, vizibilă și astăzi, care conferă bisericii o siluetă surprinzător de zveltă pentru stilul baroc. Pentru o lungă perioadă, ceasul din turn a fost singurul public din Iosefin, într-o vreme în care oamenii de rând nu își puteau permite un ceas propriu.