Palatul Bănățean

Impunătoarea clădire din proximitatea Pieței Sf. Gheorghe, cunoscută timișorenilor drept Banca Szana, Casa Bănățeană sau Palatul Bănățean, uimește prin dimensiunile monumentale, aceasta ocupând un întreg cvartal urbanistic. Stilul sobru, culorile neutre și decorațiunile geometrizate, premergătoare Stilului Art Deco, conferă o atitudine monumentală întregului edificiu. Pe fațada principală regăsim, ascunse în spatele frunzișului des, două statui înfățișând personaje mitologice de inspirație clasică. Clădirea poartă numele comanditarului, Sigismund Szana - unul dintre cei mai activi cetățeni ai orașului Timișoara din prima jumătate a secolului al XX-lea, un cunoscut bancher, om de afaceri și filantrop.

Povestea amplasamentului pe care se află astăzi edificiul este, însă, una mult mai complexă: în vecinătatea actualei clădiri a existat biserica medievală cu hramul Sf. Gheorghe, atestată încă din secolul al XIV-lea, fiind înlocuită de Moscheea Mare în perioada administrației otomane a orașului. În secolul al XVIII-lea, pe locul fostei moschei, Ordinul călugărilor iezuiți construiește o nouă biserică, dar și aceasta este demolată la începutul secolului al XX-lea, pentru a face loc construirii unui nou complex, prevăzut cu două palate de raport și o biserică, de către Episcopia Romano-Catolică. Izbucnirea Primului Război Mondial compromite planul, iar proiectul de arhitectură al complexului suferă numeroase modificări. Într-un final, între anii 1921-1922, noul proiect monumental semnat de arhitectul Josef Kremmer Jr. se edifică, rezultând unul dintre cele mai importante edificii bancare din regiunea Banatului.