Cunoscută și sub denumirea “Casa cu păuni”, clădirea realizată în stilul anilor 1900 este tapetată cu decoruri vegetale și zoomorfe. Între acestea se remarcă “pomul vieții” - element care marchează axa centrală de compoziție a fațadei, fiind străjuit de ornamente zoomorfe, precum păuni, lupi sau bufnițe. Inițialele proprietarului (“NR”) sunt vizibile în monograma aflată deasupra accesului în clădire.
Povestea clădirii începe în anul 1903, când în urma licitațiilor organizate de către primăria orașului, Romulus Nikolin achiziționează una dintre cele mai mici parcele din noul cvartal disponibil a fi construit din preajma Pieței Plevnei. Suma plătită pentru terenul în suprafață de 292 stânjeni a fost de 6.424 coroane. Odată cu achiziția terenului, proprietarului îi revenea obligația de a construi întreaga fațadă stradală, și de a începe construcția în termen de un an. Astfel, la data de 9 februarie 1904, acesta obține autorizația de construire pentru o casă de locuit cu un etaj, urmând ca doar cinci luni mai târziu, în iulie, să obțină și autorizația de racordare la canalizarea orașului. La mai puțin de un an de la începutul șantierului, la data de 14 septembrie 1904 obținea și autorizația de locuire, marcând astfel finalizarea construcției.
O lună mai târziu doar, în octombrie 1904, Romulus cedează jumătate din proprietate soției sale, Julianna Nikolin, născută Mettler. Apetitul constructiv al lui Romulus nu se oprește însă aici, acesta obținând în vara anului 1910 o nouă autorizație de construire la aceeași adresă, pentru o nouă clădire cu etaj, amplasată în curtea interioară a imobilului.
“Casa cu păuni” rămâne un edificiu cu însemnătate emoțională pentru Heritage of Timișoara, basorelieful cu păuni fiind cel care a generat logo-ul proiectului: păunul fără cap, simbol al stării de degradare în care se află astăzi patrimoniul orașului.
