Pe frontul vestic al Pieței Romanilor, în stânga Bisericii Millenium se află Palatul Eduard Prohaska (magh. Ede Prohaszka), un edificu eclectic istoricist, caracterizat prin impozanță și sobrietate. Parțial ascuns în spatele frunzișului celor 4 tei, palatul cu trei nivele intră într-un dialog armonios cu monumentala biserică de vizavi atât tectonic, prin prisma materialelor folosite, cât și cromatic.

Ajunsi în fața palatului, remarcăm parterul tratat cu bosaje proeminente, întreg nivelul lucrând ca un soclu, din punct de vedere compozițional, pentru întreaga clădire. În zona centrală, deasupra aparatului de acces, patru pilaștri adosați de factură corintică, se înalță monumental pe două nivele. Între aceștia, la etajul întâi, ferestrele capătă o tratare diferită a ancadramentului, fiind sprijinite pe un panou cu baluștrii, flancate de pilaștri de factură ionică, și fiind încoronate de un capitel cu arce (segment de cerc). Rezolvarea diferită a acestui spațiu, denotă importanța ierarhică a acestuia, fiind probabil apartamentul proprietarului. Fiind o casă de raport, restul spațiilor (inferioare din punct de vedere a tratării stilistice a fațadei) erau de închiriat.

La partea superioară, clădirea se termină printr-o cornișă proeminentă, puternic decorată cu denticuli și modilioni. Deasupra acesteia, în zona centrală a fațadei, se înalță un atic format din trei panouri, cel central (în ax cu portalul de acces) fiind ornat cu baluștrii.

Aparatul de acces, puternic decorat, prezintă în două medalioane monogramele “P” respectiv “E”, reprezentând inițialele proprietarului Prohaska Eduard. Portalul se termină într-un arc în plin cintru, cu un oberliht sub care găsim un cartuș cu inscripția “1892”, marcând anul construirii imobilului.

La început de secol XX, conform cataloagelor de adrese din 1906 şi 1910, în palatul de pe actuala strada Episcop Alexandru Bonnaz nr. 14 locuiau trei dintre membrii familiei de origine germană: Eduard Prohaska Jr., Oszkar Prohaska şi Babetta Prohaska văduva.

Eduard Prohaska Jr. a cumpărăt în 1909 Moara Mecanică “Elisabeta”, ce-şi avea originea într-o moară de dimensiuni mai mici construită în 1896 de Societatea Bănăţeană a Morilor cu Aburi şi care, între anii 1880-1909 a funcţionat ca filială a Morii cu Aburi “Elisabeta” din Budapesta. “Moară Mecanică Timişoreană, Societate pe Acţiuni - fosta Moară Mecanică Elisabeta” - precum este descrisă în Buletinul Ministerului Comerţului, a fost fondată în 25 mai 1909, având ca principal acţionar familia Prohaska şi director pe Eduard Prohaska Jr., cu un capital social de 1.600.000 de coroane. Din acel moment, moara a fost extinsă, dotată cu o magazie de două etaje şi legată de gară printr-o cale ferată lungă de aproximativ 1 km. Era prevăzută cu forţă de aburi şi forţă electrică de aproximativ 900 de cai putere, avea 300 de muncitori, 45 de funcţionari şi producea anual 600.000 de chintale de făină şi nutreţuri. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aripa vestică a morii a fost puternic bombardată şi nu a mai fost niciodată reconstruită, pe amplasementul acesteia fiind ridicat mai târziu, în timpul regimului comunist, un bloc de locuinţe. Subiect al intereselor şi speculaţiilor imobiliare de după anii 1990, fosta moară Prohaska, situată pe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 9, este astăzi complet abandonată, într-o stare avansată de degradare.