În Timișoara, primul lucru cu care asociem familia Kunz este cartierul Fabric. De la fabrica de cărămidă pe care o deținea familia, palatele de pe Bulevardul 3 august 1919 (referințe: 1, 2 și 3), și până la “șirul Kunz” sau monumentul funerar al familiei din cimitir romano-catolic de pe Calea Stan Vidrighin (fostă Buziașului), istoria familiei Kunz și istoria cartierului Fabric sunt în strânsă legătură.
Cu toate acestea, membri ai familiei Kunz trăiau și în celelalte cartiere istorice ale orașului. Acesta este și cazul palatului cu două etaje din Elisabetin, amplasat la intersecția Bulevardului 16 decembrie 1989 cu strada Timotei Cipariu. Un palat care, prin plastica fațadelor, morfologia spațială și aspectul predominant sobru, s-ar integra perfect în cadrul Bulevardului 3 august 1919 din Fabric. Un palat alienat, însă, în contextul urban al Bulevardului 16 decembrie 1989, marcat de edificiile în stil Secession din proximitatea acestuia: Palatul și Biserica Comunității Reformate de alături sau Palatul Cazinoului Ținutului de Sud de vizavi.
Construit la începutul secolului al XX-lea (autorizație de construire obținută în 6 august 1900, autorizația de terminare a lucrărilor fără instalații interioare și decorațiuni emisă la 28 iulie 1901) de către Béla Kunz, edificiul se remarcă prin silueta masivă, evidențiindu-se contrastul dintre monumentalitatea clădirii și ornamentele florale filiforme.
Având o morfologie spațială specifică arhitecturii de secol XIX, cu un repertoriu decorativ neobaroc, palatul este reprezentativ pentru arhitectura orașului de la trecerea dintre secolul al XIX-lea și secolul XX. Accesul, amplasat pe latura dinspre bulevard, prezintă o poartă de lemn puternic decorată cu aceleași motive florale regăsite și în cadrul fațadei. Apare aici, între ondulările vegetale ale feroneriei porții, motivul “coup de fouet”, specific arhitecturii anilor 1900, un motiv care va predomina plastica fațadelor în anii ce vor urma. Din cercetările de până acum, aceasta pare a fi prima influență a stilului anilor 1900 în arhitectura timișoreană.
Tot în cadrul accesului ne mai atrage atenția prezența aruncătoarelor de roți din piatră și agrafa cheii de boltă, extrem de elaborată și de mari dimensiuni. Zona de colț este tratată printr-o teșitură, obținându-se o fațadă de colț, în cadrul căreia se află singurul balcon al edificiului, prezentând o feronerie bogat decorată. Aceeași zonă, este evidențiată la nivelul acoperișului printr-un atic de colț, ornamentat cu cupe decorative. Un alt atic, având un tratament plastic similar, se regăsește în traveea care conține și aparatul de acces.
Palatul Béla Kunz, o enclavă a familiei Kunz în contextul urban al cartierului Elisabetin, ni se prezintă ca o construcție aflată între două lumi: spațial, prin relația Fabric-Elisabetin, cât și temporal, prin prisma plasticii predominante eclectice, dar care inserează subtile motive Art-Nouveau.