Heritage of Timișoara

Elisabetin str. Plevnei

Parcul Gheorghe Doja

Alte denumiri:

Dósza tér / Piața Plevnei / Dózsaplatz

Data finalizării:

sec. XX

  • Landscape Architect: peis. Ferencz Niemetz
  • Autorizație construcție: sec. XX
  • Statut proprietate: Proprietate publică
  • Statut protecție: Ansamblu monument istoric
    Situl urban "Vechiul cartier Iosefin"
    TM-II-s-B-06098
  • Stil arh. principal Geometric (francez)
  • Starea clădirii Medie (conservat)
  • Planimetrie Rectangular simplu
  • Funcții inițiale Piață de porci
  • Funcțiune curentă Scuar/parc de buzunar




Povestea locului are un parcurs aparte, de la un context non aedificandi (esplanadă), inclus într-un peisaj cu resturi fosile mlăștinoase într-o zonă îndiguită necesară asanării terenului și premergătoare extinderii țesutului urban spre Cetate, la o piață de animale până în 1904, când devine „grădina” celui mai valoros ansamblu arhitectural din noul cartier Elisabetin.

Piața Plevnei este parte din Situl urban "Vechiul cartier Iosefin" (TM-II-s-B-06098), clasat monument istoric în contextul conservării țesutului urban istoric. Configurarea pieței-scuar în forma sa actuală a fost subordonată cvartalului edificat în stilul anilor 1900, unde harta din 1913 indică o compoziție în stil clasic-regulat, amintind de grădinile franceze, asociate ansamblurilor nobiliare/burgheze, cu rol în potențarea statutului ierarhic al acestora. Faptul că ansamblul a fost gândit stric rezidențial, fără funcțiuni comerciale, așa cum s-a practicat în cartierul vecin Iosefin, întărește caracterul de „grădină” privată a rezidenților, dintre care îi amintim pe Dr. Adolf Vértes, Romulus Nicolin și Ernő Neuhaus, Emil Szilard sau Jakob Klein - o parte dintre cei care au construit case proprii sau palate de raport pe laturile pieței.

Relația compozițională urbană dintre fondul construit și cel natural este una armonioasă, micul scuar fiind înconjurat de clădiri joase, având parter și etaj, singura dominantă verticală fiind turnul palatului cu 2 etaje construit de Dr. Adolf Vértes în anul 1909. Lipit acestuia pe frontul vestic, se află cea de-a doua clădire din piață având 2 etaje.

Țesutul urban este omogen pe 3 dintre cele 4 laturi care definesc spațiul pieței, laturile estică, vestică și cea nordică, fiind caracterizate de fronturi continue realizate în stilul anilor 1900, în timp ce latura sudică prezintă vile amplasate libere în cadrul parcelei, expresie și influență plastică a schimbării geopolitice din anul 1919.

Stilul inițial de amenajare se păstrează, unde forma dreptunghiulară a pieței prezintă un ax principal, pe care sunt centrate cele două monumente artistice, dispuse la o cotă mai joasă față de cea a străzii. Statuia lui Gheorghe Doja (autor A. Szobotka), introdusă în 1977 în mijlocul peluzei centrale, și ansamblul sculptural „Lecția despre cub” (autor Linda Menczel), dispus în locul bazinului de apă la reamenajarea parcului în 2005, marchează expresiile artistice locale a ultimelor 5 decenii. Accesul principal rămâne cel din partea de sud-est (strada Brașov), ulterior fiind reconfigurate accesele secundare și treptele de coborâre în planul debleu, centrul amenajării clasice.

Forma scuarului este puternic evidențiată de aliniamente de arbori - atât planul interior cât și cel exterior - fiind posibilă reconstrucția succesiunii intervențiilor vegetale, care participă la crearea atmosferei peisagere. Cele mai longevive exemplare ale ansamblului sunt cele de tei - Tillis sp., estimate a fi introduse, conform vârstei lor de 80-90 ani, în perioada interbelică. Apoi, aliniamentele de salcâm - Robinia pseudoacacia - plantate în perioada comunistă și completate cu exemplare de corcoduș roșu - Prunus cerasifera (”Pissardii” în anii postdecembriști) - indică uniformizarea vegetală practicată la scara orașului. Din ansamblul vegetal se remarcă grupurile de Koelreuteria paniculata, dispuse în extremitățile scuarului și care imprimă spațiului un caracter romantic, de natură sălbatică. Dintre elementele eliminate din compoziția peisageră este grupul de șase plopi piramidali, care însoțeau accesul în planul debleu al pieței, ceea ce sugera și specificul dendrologic al orașului de câmpie mlăștinoasă, astăzi un reper care se pierde odată cu „războiul” declarat împotriva pufului.

La nivel identitar, locul se asociază puternic cu eroul revoluționar Gheorghe Doja, episodul sacrificării acestuia fiind desfășurat în zona cartierului, după cum apare în legenda urbană. De aici pleacă succesiv numele străzii și al pieței și, mai apoi, fiind întărită de introducerea monumentului comemorativ, dar și de intervenții artistice temporare( ex. Scaunul lui Gheorghe Doja, proiect colaborativ Branislav Nikolic - Miki Velciov, Timișoara, 2019).

Pe de altă parte, piața-scuar a cunoscut diferite transformări, de la loc de comerț și mai apoi de înfrumusețare a ansamblului construit specific stilului de viață burghez și contemplare a naturii, la un spațiu în care se formează experiențele de viață ale generațiilor rezidente: „Ilie Stepan: E locul despre care am cele mai puternice amintiri din întreaga mea existență, pe care-l pot evoca în cele mai mici amănunte”, Mircea Mihăieș în dialog cu Ilie Stepan.

*Încadrările vegetației pe clase de vârstă s-au realizat după metoda Cadastrului Verde realizată de dr.ing. Zeno Oarcea, o metodă cu grad mediu de acuratețe.

Autorii acestei fișe:

Documentare și text: Raluca Rusu, Alexandru Ciobotă, Mihai Moldovan

Documentare în teren: Raluca Rusu, Alexandru Ciobotă

Fotograf: Flavius Neamciuc

Ultima actualizare: o lună în urmă

Niciun material de pe această platformă online/site nu poate fi reprodus parţial, integral, modificat fără permisiunea anterioară explicită, prin acordul scris al Asociaţiei PRIN BANAT.


Conţinutul acestei platforme online/site, textele, grafica, fotografiile, software-ul, logo-urile şi orice alte materiale prezente pe site sunt protejate de legea dreptului de autor şi sunt proprietatea Asociaţiei PRIN BANAT. Află mai multe în secțiunea Termeni și condiții.

Contribuie cu informații la acest parc!