Heritage of Timișoara

Fabric

Bulevardul 3 August 1919 din Timișoara

Prin plastica arhitecturală a clădirilor ce delimitează fronturile sale, Bulevardul 3 August 1919 constituie unul dintre ansamblurile urbane timișorene reprezentative pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor.

Pe planurile de la sfârșitul anului 1734 este indicat pentru prima oară în istorie traseul viitoarei „Străzi Principale“ (Hauptstraße), numită și „Ulița de Mijloc“ (Mittel Gassen), actualele străzi Dacilor și Ștefan cel Mare, între piețele Petru Rareș (Zwerck Gassen numită în secolul al XIX-lea Wolf Gasse) și Mitropolit Alexandru Sterca-Suluțiu (delimitată la sud de Hasen Gasse) .

În anul 1744 se aprobă construirea a trei cartiere de locuit: Fabric, Maierele Noi (Germane, actualul Iosefin) și „Mihala“ (Temesvarer Vorstadt), toate trei proiectate „la planșetă“. În același an se aprobă și „Esplanada“, o câmpie lată de 500 de stânjeni (cca. 948 m.) de jur-împrejurul fortificațiilor, pe care era interzis a se construi, pentru a nu oferi posibilități de „acoperire“ unui potențial asediator al cetății Timișoarei. Pe planurile datând din această perioadă începe să se contureze traseul actualului Bulevard 3 August 1919, prima porțiune: dinspre Fabric spre cetate. Frontul de nord, de la Piața Traian spre Strada Zlatna, avea exact traseul actual. De aici urma un traseu ușor arcuit spre sud, până la Mühl-Canal (Canalul Morii), brațul de apă de pe latura de est a actualei Piața Academician Corneliu Micloși. Continua apoi aproximativ pe traseul actual, mărginind spre nord grădina comandantului cetății, amplasată în actualul parc Regina Maria, până în dreptul Palatului Neptun de astăzi. Aici forma un cot spre sud-vest, pentru a intra aproximativ pe traseul actualei străzi Ludwig van Beethoven între fortificațiile bastionare, care tocmai se construiau.

Deși traseul actualului Bulevard 3 August 1919 se afla pe terenul Esplanadei, pe latura de nord, între actuala Piață Traian și Mühl-Canal (Canalul Morii) planurile orașului indică unele construcții izolate, probabil „provizorii“, Cartierul Fabric a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolul al XIX-lea. La mijlocul secolului, 53,04 % din întreaga populaţie civilă a Timişoarei, deci mai mult de jumătate din populaţia oraşului, locuia în Fabric. Suburbia avea de șapte ori mai multe „case” decât cetatea!

Construirea căii ferate în 1857, legând urbea cu Viena și Buda, va duce la dezvoltarea cartierului Iosefin. Totuși, în 1862, Parcul Coronini, cel mai vechi dintre parcurile Timișoarei, s-a amenajat la sud de artera de legătură între Fabric și cetate, actualul Bulevard 3 August 1919. După 1893, parcul va primi denumirea Stadt-Park/Városliget (Parcul Orășenesc, astăzi Parcul Regina Maria), fiind reamenajat de mai multe ori.

În anul 1868 se decide restrângerea Esplanadei la 300 de stânjeni (cca. 569 m.). Limita noii zone, mai restrânse, supuse interdicției de a construi, traversa traseul bulevardului actual în apropierea laturii de vest a actualei piețe Academician Corneliu Micloși. Cum de aici spre est a devenit posibil să se construiască, începe faza a doua a constituirii bulevardului actual. Tipică pentru Timișoara este dezvoltarea dinspre cartierele exterioare spre zona centrală, care era încorsetată de fortificații, și nu dinspre centru spre periferie, ca în marea majoritate a tuturor celorlalte orașe.

Prima linie de tramvai cu cai din Timișoara, inaugurată la 8 iulie 1869, a legat Piața Sf. Gheorghe din cetate de actuala Piața Romanilor. Din dreptul Palatului Neptun (denumit Palatul Hungaria în trecut) și până în Piața Romanilor urma aproximativ traseul Bulevardului 3 August 1919.

Casa Arhiducelui

Fabricantul de cărămizi Josef Kunz a construit la limita de vest a zonei, la nord de bulevard, un prim imobil cu două etaje (astăzi Bulevardul 3 August 1919, nr. 11). Potrivit lui Josef Geml, primarul orașului între 1914-1919, a fost cea mai înaltă clădire din Fabric în acea vreme. În anul 1873, clădirea a fost cumpărată de maiorul, apoi locotenent-colonelul de artilerie, arhiducele Johann Salvator Nepomuk von Habsburg-Toscana (Giovanni Salvatore Nepomuceno d’Asburgo-Toscana). De aceea este cunoscută în oraș sub numele „Casa Arhiducelui“. La sfârșitul deceniului al optulea și începutul celui următor al secolului XIX, Josef Kunz mai construiește două imobile cu două etaje pe aceeași latură a bulevardului. Până la sfârșitul secolului, întreg frontul de nord va fi completat până la actuala Piața Traian.

La sud de bulevard, pe amplasamentul actualei Piața Romanilor se afla Seiler-Wiese (Câmpul Frânghierilor sau Funarilor, pe care aceștia împleteau frânghiile), iar la vest de câmp așa-numitul Vorpark (Pre-parc). În 1888, primăria a împărțit acest parc în 26 de parcele de construit, cu obligația ca spre bulevard să nu se ridice decât case cu etaj.

Curând parcelele vor fi ocupate de edificii în stil eclectic istoricist. La 5 martie 1892, Josef Kunz obține autorizația de construire a unui edificiu impunător cu două etaje, terminat (fără instalații interioare și decorațiuni) în 28 octombrie 1892 (actualmente Strada Episcop Joseph Lonovici, nr. 1). Din punct de vedere plastic, palatul constituia împreună cu Casa Arhiducelui o monumentală „poartă de acces“ înspre cartierul Fabric. Franz (Ferencz) Pruschinovszky ridică între 4 august 1892 și 23 octombrie 1893 (indicăm datele acordării autorizațiilor de construire și de folosire - fără instalații interioare și decorațiuni), alipit Palatului Josef Kunz, un alt edificiu cu două etaje (Bulevardul 3 August 1919, nr. 4). Până la sfârșitul secolului, latura de sud a bulevardului, între actualele străzi Episcop Joseph Lonovici și Episcop Al. Bonnaz, va fi mobilată cu clădiri.

Palatul Josef Kunz

În anul 1892 se decide „defortificarea“, anularea caracterului de fortăreață militară al cetății. Începând din 1893 și până în 1895, „inginerul-șef regal“ Aladár Sebestyén Kovács și arhitectul Ludwig (Lajos) von Ybl întocmesc planuri privind legarea cartierelor exterioare cu cetatea și dezvoltarea orașului ca un tot unitar. Conform folclorului urban, schema propusă avea „scara grandioasă a unui oraș american“.

Acum se poate construi și la vest de actuala Piață Academician Corneliu Micloși, marcând a treia etapă a constituirii bulevardului actual. În 1901, se conturează lățimea actuală a pieței sus-menționate. Spre vest, frontul construit al bulevardului nu se trasează „la filă“ cu Casa Arhiducelui, ci făcând un decroș spre nord. Astfel bulevardul capătă o lățime mai mare. Expresia plastică a noilor edificii aparține, cu excepția palatelor Heymann și parțial Steiner, așa-numitei arhitecturi a anilor 1900, curentele Art Nouveau și Secession.

Palatul Miksa Steiner

Palatul Anheuer

Între 4 iunie 1901 și 17 aprilie 1902, se ridică Palatul Miksa Steiner (Bulevardul 3 August 1919, nr. 9), pe care Josef Geml îl numește „splendid“, care mai prezintă numeroase ornamente istoriciste. Între 21 mai 1900 și 1 aprilie 1901 se edifică Palatul Franz Anheuer (Bulevardul 3 August 1919, nr. 5) și între 18 iunie 1900 și 4 aprilie 1901 Palatul Ignacz Heymann (Bulevardul 3 August 1919, nr. 7). Palatul Karl Kunz (Bulevardul 3 August 1919, nr. 3), construit între 6 septembrie 1902 și 29 octombrie 1903, completează frontul stradal până la actuala stradă Profesor Dionisie Linția.

Palatul Karl Kunz

Planurile dintre anii 1901-1903 prevăd și deschiderea actualei străzi Zlatna în partea de est a bulevardului. Ultima etapă o reprezintă edificarea după planurile semnate de arhitectul László Székely a palatului mamei sale (8 martie 1911 - 24 octombrie 1911, Bulevardul 3 August 1919, nr. 1) și a propriei case de raport, cunoscută sub numele Palatul Neptun (30 martie 1912, terminată în 1914, Splaiul Nistrului, nr. 1).

Palatul Neptun

Valoarea deosebită a Bulevardului 3 August 1919 rezidă în tratarea plastică în limbaje relativ unitare a diferitelor sale etape de constituire, atât ale fronturilor de clădiri, cât și a podului peste Bega, Podul Decebal actual, și a elementelor arhitecturale ale Parcului Regina Maria (poarta monumentală a parcului în stil Secession, tratarea plastică a zidului de incintă etc.). Exceptând Casa Samuel Kohn (proiectată de arhitectul Albert Krausz, autorizația de construire în 26 februarie 1935), care datează din perioada interbelică, toate clădirile de pe Bulevardul 3 August 1919, de la Piața Traian și până la Podul Decebal, au fost realizate înainte de Primul Război Mondial.

Nicolae Iorga, care a vizitat Timișoara la începutul secolului al XX-lea, afirma elocvent despre bulevardul ce lega cetatea de cartierul Fabric: „un minunat șir de case, făcute după moda timpurilor noastre, care cuprind apartamente pentru funcționarii și ofițerii înalți și pentru bogătași“.


Mihai Opriș este cunoscut timișorenilor prin prisma cărților și a studiilor sale referitoare la evoluția urbanistică a Timișoarei, precum și prin eforturile acestuia de popularizare a arhitecturii istorice din oraș. Arhitect și cercetător, Mihai Opriș s-a născut în Timișoara în anul 1948, urmând cursurile Liceului Teoretic Nikolaus Lenau. După absolvirea Facultății de Arhitectură Ion Mincu din București, s-a întors în Timișoara unde a întreprins o serie de cercetări privind urbanistica orașului, concretizate atât prin publicarea de studii în literatura de specialitate cât și prin intermediul primei sale publicații, în anul 1984: “Timișoara, mică monografie urbanistică.”

Emigrarea în anul 1988 în Germania îi facilitează accesul la mai multe surse arhivistice, continuând astfel cercetarea dezvoltării urbanistice a Timișoarei, publicând în următoarele decenii o serie de studii de specialitate și cărți de promovare a arhitecturii istorice din oraș. Se va întoarce în anul 2007 în Timișoara, pentru a lucra în cadrul proiectului Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ), elaborând strategii de reabilitare urbană a cartierelor istorice timișorene.

Începând din toamna anului 2019, arhitectul Mihai Opriș s-a alăturat echipei Heritage of Timișoara, în calitate de consultant, examinând acuratețea informațiilor culese în cadrul proiectului. De asemenea, în următoarea perioadă, Mihai Opriș va publica o serie articole care au ca temă centrală patrimoniul cultural imobil al orașului, pe www.heritageotimisoara.ro, și va susține prelegeri și ateliere de specialitate pentru echipa și voluntarii proiectului.


Clădirile de pe Bulevardul 3 August 1919 din publicate deja pe platforma Heritage of Timișoara pot fi văzute la acest link: https://heritageoftimisoara.ro/cladiri/strada/3+August+1919

Sursă imagine principală: oldthing.de

Niciun material de pe această platformă online/site nu poate fi reprodus parţial, integral, modificat fără permisiunea anterioară explicită, prin acordul scris al Asociaţiei PRIN BANAT.


Conţinutul acestei platforme online/site, textele, grafica, fotografiile, software-ul, logo-urile şi orice alte materiale prezente pe site sunt protejate de legea dreptului de autor şi sunt proprietatea Asociaţiei PRIN BANAT. Află mai multe în secțiunea Termeni și condiții.