Casa László Székely

László Székely, arhitectul-șef al orașului între anii 1902 și 1922, este fără îndoială una dintre personalitățile marcante care au modelat imaginea Timișoarei moderne.

Deși numele său este asociat cu mari palate în stil Secession din Timișoara, reprezentative arhitecturii orașului de la începutul secolului al XX-lea, locuința sa de pe bulevardul Mihai Viteazu, în care își avea și biroul personal de arhitectură, este relativ modestă, având însă repertoriul și caracteristicile specifice stilului său.

Casa arhitectului construită între anii 1908 și 1909, formează alături de Casa Arpad Mühle (1909) și de Casa Marossy Mátyás (1905) ansamblul urban "Bd. Mihai Viteazul" (cod LMI - TM-II-a-B-06110).

O primă vedere asupra casei o desparte în două părți distincte. Partea dinspre nord, ușor supraînălțată prezintă și aparatul de acces amplasat asimetric în excentricitatea dreaptă a clădirii. Deși și-a pierdut poarta originală, fiind astăzi înlocuită cu una de tablă, își mai păstrează încă ancadramentul sculptat. În imediata apropiere a acestuia, regăsim în cadrul unei ferestre oarbe, un cartuș care ne amintește că în această clădire a locuit și și-a avut biroul personal de proiectare, fostul arhitect șef al orașului - László Székely. De altfel, în proximitatea casei se află și o stradă purtând numele acestuia, precum și un bust pe care îl regăsim în parcul Carmen Sylva.

Revenind la caracteristicile arhitecturale ale casei, remarcăm registrul orizontal dat de bosajele buciardate, ancadramentele fine ale ferestrelor, precum și cele două lucarne - care deși au forme și gabarite diferite, prezintă și similaritudini: coloanele angajate reinterpretate în stilul anilor 1900, grilajele de fier forjat sau căpriorii de lemn sculptați care amintesc de arhitectura vernaculară. Dacă în cadrul părții din stângă a clădirii nivelul cornișei prezintă mici console decorative având pas egal, în cazul părții din dreapta acestea devin un element pur decorativ, fiind grupate în calupuri de câte 3.

Mai merită menționate jardinierele din fier forjat, gangul de acces în curtea interioară care prezintă decorațiuni alături de pavajul din cărămidă dispusă pe cant și casa scării. În curtea interioară regăsim două basoreliefuri, ale căror motive decorative, László Székely le-a folosit la proiectul Palatului Băncii de Credit din Piața Libertății (clădire construită între anii 1911 și 1912). Foarte probabil ca cele două basoreliefuri din curtea arhitectului să reprezinte machetele la scară ale celor care urmau să fie montate pe noul palat din centrul orașului.

Un ultim detaliu ne atrage atenția înainte de a părăsi casa arhitectului: în zona centrală a casei, ascuns la nivelul cornișei în spatele actualului burlan, se mai poate observa ce a mai rămas din sistemul original de captare și evacuare a apelor pluviale. Elementul, frumos prelucrat denotă o atenție la detaliu pierdută astăzi.

Părăsim casa, citind pentru o ultimă dată numele fin scrijelit în piatră a celui care a contribuit decisiv la imaginea și prestigiul orașului. Vizavi, Casa Mühle ne confirmă sentimentul de incorectitudine și neputință pe care-l resimțim adeseori, în incapacitatea de a recunoaște și cinsti valorile orașului.

Printre clădirile emblematice din Timișoara ridicate după planurile lui László Székely se numără Palatul Băile Neptun (Băile Hungária), Cazarma Pompierilor din Iosefin, Palatul Ștefania, palatul construit pentru mama sa din cartierul Fabric, Uzina de apă, Abatorul orășenesc sau Liceul Piarist.