În luna octombrie 1898, arhitectul timișorean Eduard (Ede) Reiter solicită și primește din partea Primăriei Timișoarei un aviz de construire a unei locuințe cu parter pe strada Hold/Mondgasse (actuala Anton Seiller, denumire greșită în nomenclatorul străzilor din Timișoara, din păcate, numele corect fiind Anton Sailer). În mai 1899, pentru aceeași adresă este eliberat un aviz de modificare - de adăugare/construire etaj, pe numele unei doamne: Ludmilla Lechner.
Casa Ludmilla Lechner, conform cărții de adrese din Timișoara din anul 1906, deși nu prezintă aceeași caracteristică a amplasării libere în cadrul parcelei, comunică morfologic cu Vila Eduard (Ede) Reiter de alături, prin intermediul accesului și a casei de scară, rezolvat de asemenea printr-un turn - octogonal de această dată - amplasat vizavi de turnul casei arhitectului timișorean. Finialul turnului, alături de cornișa profilată sunt singurele ornamente prezente în cadrul acestei construcții, constrastând puternic cu vila Reiter de alături.
Clădirea din dreapta Vilei Eduard (Ede) Reiter, construită de asemenea în 1899, a aparținut Emiliei Reiter. Rămâne o temă de cercetare viitoare relația care a existat între Eduard și Emilia Reiter, precum și între Eduard și Ludmilla Lechner. Un lucru interesant, păstrat până astăzi, îl reprezintă gardul comun al celor trei parcele, element care unifică cele trei vile de pe strada Anton Seiller, și care confirmă atribuirea celor trei construcții arhitectului.
În 1899, arhitectul Eduard (Ede) Reiter este contractat de către Fabrica de Pălării a Ungariei de Sud S.A. să realizeze proiectului viitoarei întreprinderi, care avea să fie finalizat în 1900, peste drum de cele trei vile de pe strada Anton Seiller, zona transformându-se astfel într-o rezervație arhitecturală care poartă semnătura arhitectului timișorean.